Ana s-a oprit pe culoarul avionului, uitându-se gânditoare la locul său de la fereastră. În spatele ei, deja se formase o coadă; unii murmurau nemulțumiți, alții se împingeau ușor. Totuși, tânăra femeie avea nevoie de câteva momente pentru a înțelege situația.
Avionul era mare, iar un zbor de șapte ore o aștepta. Rânduri de câte trei scaune pe fiecare parte, întinse pe treizeci de rânduri. Ana alesese cu grijă locul de la geam—nu suporta să fie deranjată de trecerea frecventă a însoțitorilor de bord cu căruciorul, de pasagerii care se plimbă sau de copiii care alergau. Zgomotul nu o deranja: anii de călătorii în interes de serviciu o învățaseră să se bazeze pe căști cu anulare a zgomotului și să se relaxeze cu muzică sau cărți. În seara aceasta plănuia să doarmă bine, având în vedere că o zi importantă de muncă o aștepta. Dar, se părea, planurile sale urmau să fie date peste cap.
Pe scaunul din mijloc, o femeie cu o constituție impunătoare se așezase deja confortabil. Nu era gigantică, ca personajele din show-urile americane, dar cu siguranță nu putea fi numită micuță. Centura de siguranță era prinsă cu extensii, iar corpul ei depășea evident limitele unui singur scaun. Stătea cu picioarele larg desfăcute, ocupând o parte din spațiul Anei și al viitorului pasager de pe scaunul de la culoar.
— Bună seara, — i s-a adresat Ana politicos, arătând spre locul de la culoar. — Îmi cer scuze, dar acest loc este tot al dumneavoastră?
— Al meu? — a întrebat femeia, ușor nedumerită.
— Da, cel de la culoar.
— Nu, locul meu e cel din mijloc.
— Domnișoară, vă așezați sau nu? — s-a auzit o voce iritată din spate.
Ana s-a dat într-o parte pentru a permite trecerea celorlalți pasageri, apoi s-a întors din nou către vecina ei:
— Deci, aici ar trebui să stăm trei persoane?
— Ei bine, da.
Ana a privit-o evaluativ pe femeie și a încercat să-și imagineze cum ar fi următoarele șapte ore într-un spațiu atât de restrâns. A oftat și a apăsat butonul pentru a chema un însoțitor de bord. Vecina o privea cu suspiciune și cu o ușoară încruntare.
— Cu ce vă pot ajuta? — a întrebat însoțitoarea de bord, cu un zâmbet protocolar.
— Locul meu este la fereastră, — a explicat Ana calm. — Vom zbura timp de șapte ore, și mă tem că ne va fi foarte strâmt aici.
— Hei! — femeia începea să se înroșească de furie. — Ce insinuezi, tu, scobitoare mică?
— Nu insinuez nimic, — a ridicat din umeri Ana. — Dar poate ar fi trebuit să cumpărați două locuri sau să optați pentru clasa business. În această situație, toți vom avea de suferit.
— Haideți să rezolvăm această problemă pașnic, — a intervenit însoțitoarea de bord.
— Sunt de acord, — a încuviințat Ana.
— Din păcate, nu mai sunt locuri libere în clasa economică.
— Ce păcat. Există alte opțiuni?
Însoțitoarea de bord a oftat greu.
— În clasa business există un loc liber. Vă pot muta acolo.
— Pe ea?! — a protestat femeia. — De ce nu pe mine?
— Scaunele din clasa business nu sunt mult mai late decât acestea, — a răspuns calm însoțitoarea de bord. — Și există doar un loc liber. Venim? — s-a adresat ea Anei.
— Venim. Mulțumesc.
Sub privirea furioasă a vecinei, Ana a urmat însoțitoarea de bord. Noul loc nu era lângă geam, dar alături stătea un bărbat tânăr și plăcut, cu căști pe urechi.
— Ce faceți dacă nu sunt locuri libere și apar plângeri? — a întrebat Ana, așezându-se confortabil.
— Zburăm, — a răspuns filozofic însoțitoarea de bord. — Doar puțin mai tensionați.
— Vă mulțumesc că m-ați ajutat, — a zâmbit Ana.
— Mulțumesc că nu ați făcut un scandal.
— Sunt avocat. Am o răbdare foarte bună.
— După decolare, vom servi băuturi, — a spus însoțitoarea de bord și a plecat.
Ana și-a întins picioarele, și-a pus căștile și a deschis cartea electronică. Nu simțea nici furie, nici iritare—doar satisfacție că a reușit să-și apere limitele.
„Ne-am despărțit pașnic,” se gândea Ana, deschizând romanul. „În epoca pozitivismului corporal, aș fi putut fi atacată pentru asta. Dar i-ar fi fost ei confortabil să petreacă șapte ore așa? Nu mă interesează cât cântărește. Dar mă interesează când asta îmi invadează spațiul fizic.”
— Vom decola în curând, — a anunțat însoțitoarea de bord. — Puneți-vă centura de siguranță.
Ana a prins catarama și s-a cufundat în lectură.
