Băi, să-ți povestesc ce am văzut azi pe bulevardul central din Chișinău, nici nu-mi vine să cred și-acum! Deci, strada era plină de lume elegantă, pantofi lustruiți, poșete de firmă, cafenele cu terase mirosind a cafea proaspătă și toți prea ocupați să observe ceva în jur, d-apoi pe cineva mai puțin norocos. Un Mercedes S-Class, negru din ăla de zici că-i rachetă pe roți, staționa chiar la trotuar, lângă o cafenea, și proprietarul lui, în costum scump, țipa la telefon, să fi jurat c-aplică ordine în bancă. Și deodată prăpăd! Un băiețel mic, vreo 5 anișori, cu hăinuțele murdare și ciorăpei găuriți, țopăie cu un lighean cât jumate din el și azvârle zgomotos apă murdară direct pe portierele mașinii lucitoare. Noroiul s-a prelins pe geamuri, pe roți Tot norodul a oftat ca la teatru. Telefoane scoase la înregistrat, reacții de senzație.
Bogătașul s-a întors să vadă ce se-ntâmplă și a urlat: CE AI FĂCUT, BĂIETE?! Copilul a rămas pironit pe loc, strângând ligheanul cu două mâini, sărea inima din pieptu-i, dar ochii nu i-a coborât. Buza-i de jos tremura ușor. Ați parcat peste mama… Liniște a picat dintr-odată, de-ai fi auzit și corbii dacă treceau. Șoferul a clipit, vizibil derutat: Cum? Băiatul a arătat spre bordură. Telefoanele s-au întors ca la comandă. Sub roata din față, flori proaspete flori de la colțul pieței strivite și murdărite. O geantă de damă, veche, prinsă pe jumătate sub roată, cu o toartă sfâșiată. Lumea murmură, deja se simțea valul de empatie crescând printre privitori.
Bărbatul a făcut un pas înapoi, fața i s-a luminat de spaima recunoașterii. Nu am văzut…, a bâiguit. Glasul băiatului s-a rupt, cu greu: Mama vindea flori aici… Ceva s-a schimbat la omul acela, s-a lăsat încet pe vine lângă roată și a început să adune florile rupte. Atunci a văzut, prinsă sub cauciuc, o brățară de plastic colorată, lucrată de mână. A încremenit cu ea în palmă, ochii i s-au mărit a devenit palid de tot. Nu… Ana? a șoptit, aproape fără glas. Băiatul îl privea cu lacrimi mari la colțul ochilor: O cunoașteți pe mama mea? Nici nu apucă omul să zică ceva, că portiera din spate a Mercedesului se deschide încet, dinăuntru, și un glas stins de femeie întreabă: … Leo? În clipa aia, și băiatul, și bogătașul, dar și toată lumea care filma sau doar privea, au rămas cu respirația tăiată. Așa ceva numai la noi poți vedea… te las să-ți dai singur seama ce a urmat!
