Zăpada cădea grea din cer, acoperind parcul cu un strat gros de alb. Copacii rămâneau tăcuţi. Leagănele parcului se legănau uşor în vântul rece, dar nu era nimeni să se joace. Întregul parc părea pustiu şi uitat. Printre fulgii ce cădeau, apăru un băieţel mic. Nu putea avea mai mult de şapte ani. Geaca lui era subţire şi ruptă. Pantofii erau udaţi şi găuriţi. Dar nu-l păsa de frig. În braţe ţinea trei sugaruri minusculi, înveliţi strâns în pături vechi şi uzate.
Faţa copilului era roşie de vântul îngheţat. I se dureau braţele de atâta timp în care purta sugarii. Paşii îi erau încâţi şi grei, dar nu se opri. Ţinea micuţii aproape de piept, încercând să-i încălzească cu puţina căldură ce-i mai rămânea. Bine aţi venit la Răcoare cu Andrei, salutul de azi este pentru Ilinca, care ne urmăreşte din Iaşi. Mulţumim că faceţi parte din această comunitate minunată. Pentru a ne saluta, daţi un like acestui video, abonaţivă la canal şi spuneţine din ce oraş ne urmăriţi în secţiunea de comentarii. Triplul era foarte mic.
Feţele lor erau palide, buzele se înroşeau. Unul dintre ei a lătrat o plânsetă slabă. Băieţelul a plecat capul şi a şoptit: E în regulă. Sunt aici. Nu vă voi lăsa. Lumea din jur se mişca repede.
Maşini la viteză, oameni grăbiţi spre casă. Dar nimeni nul vedea. Nimeni nu observă copilul, nici cele trei vieţi pe care le lupta să le salveze. Zăpada devenea tot mai densă. Gerul se intensifica. Picioarele copilului tremurau la fiecare pas, dar continua să meargă. Era obosit. Foarte obosit. Totuşi nu se opri. Nu putea să se oprească. Făcuse o promisiune.
Chiar dacă nu păsa nimănui, el îi va proteja. Dar trupul său mic era slab. Genunchii i sau cedat. Şi încet, copilul a căzut în zăpadă, cu triplul încă strâns în braţe. A închis ochii. Lumea sa stins întro tăcere albă.
Şi acolo, în parcul îngheţat, sub zăpada ce cădea, patru suflete mici aşteptau ca cineva să le observe. Băieţelul a deschis încet ochii. Gerul îi muşca pielea. Fulgi de zăpadă se lipseau de gene, dar nu i lea scos. Tot ce putea gândi erau cei trei sugaruri din braţe.
Sa mişcat puţin şi a încercat să se ridice din nou. Picioarele îi tremurau mult. Braţele, amorţite şi obosite, se luptau să ţină triplul cu şi mai multă străşnicie. Dar nui va lăsa. Sa ridicat cu toată forţa cei mai rămăsese. Un pas, apoi altul.
Simţea că picioarele i se pot rupe sub el, dar continua să meargă. Pământul era tare şi îngheţat. Dacă ar cădea, sugarii sar putea răni. Nu putea permite asta. Refuză să lase micile corpuri să atingă solul rece. Vântul rece îi sfâşia haina subţire.
Fiecare pas era tot mai greu decât cel anterior. Picioarele îi erau ude şi reci. Mâinile tremurau. Inima îi bătea cu durere în piept. A plecat capul şi a şoptit sugarilor: Rezistaţi, vă rog, rezistaţi. Sugarii au scos sunete mici şi slabe, dar erau încă vii.
