Tatăl meu este acum cu altă familie! Revelionul a trecut cu lacrimi în ochi…
Îl vedeam rar pe tatăl meu, și atunci doar întâmplător…
Părinții mei s-au iubit mult odată. Sentimentele lor erau sincere și puternice și au trăit împreună aproape 15 ani. În familia lor am apărut eu – singurul lor fiu.
Când aveam opt ani, mama s-a așezat într-o zi în fața mea, a tăcut mult timp, apoi a oftat adânc și a spus:
— Fiule, tata s-a îndrăgostit de o altă femeie. Vom trăi doar noi doi acum…
Nu înțelegeam ce înseamnă asta. Cum așa? Cum poți pur și simplu să pleci? Credeam că părinții nu pot înceta să se iubească, căci familia este pentru totdeauna. Am așteptat ca tata să se răzgândească, să se întoarcă… Dar nu s-a întors.
Mama lucra din greu pentru a avem tot ce ne trebuie. S-a angajat la două servicii, mândria nu o lăsa să ia bani de la tata. Spunea că se va descurca, dar o vedeam cum noaptea stătea mult timp la fereastră, gândindu-se la ale ei. Probabil la trecut. Sau la cum vom trăi mai departe.
Iar tata… El avea o viață nouă. Acolo era altă femeie și fiica ei, de vârsta mea. Probabil o iubea pe ea. Probabil râdeau împreună, se plimbau, plecau în vacanțe, sărbătoreau cu masa frumos aranjată. Iar mie îmi rămâneau doar rarele întâlniri întâmplătoare, care aminteau de umbrele vieții de dinainte.
Așa s-a întâmplat și la sfârșitul anului trecut.
După un Crăciun plictisitor și trist, am ieșit cu mama la o plimbare prin oraș. Ea zâmbea, spunea că aerul de azi este special, miroase a sărbătoare. Dar îi vedeam ochii – erau triști. Intram în magazine, priveam vitrinele, dar nu cumpăram nimic. Aveam puțini bani, iar mama prefăcea că nu avem nevoie de nimic.
Ne-am oprit la un magazin de bijuterii. Priveam vitrinele strălucitoare până când am văzut o figură cunoscută.
Tata.
Stătea lângă tejghea, zâmbea, alegea ceva, examina atent cutiuțele cu inele și brățări din aur. Am vrut să-l strig, dar am înghețat când am văzut-o lângă el pe acea femeie. Fiica ei privea încântată un inel nou, în timp ce tata plătea.
Le făcea cadouri… În acel moment am înțeles: el are cu adevărat altă familie. Cu ea este fericit, pe noi parcă ne-a uitat.
Am tras-o pe mama de mână, i-am arătat cu ochii spre magazin.
Mama i-a văzut. I-am simțit degetele cum s-au încordat. S-a întors repede și a plecat mai departe, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Ne-am întors acasă. În frigider erau puține alimente – mama a luat o jumătate de kilogram de carne tocată și câțiva cartofi, a pregătit musaca. Eu stăteam la masă și tăceam.
Revelionul l-am întâmpinat doar noi doi. Afară, orașul răsuna de artificii, oamenii se felicitau între ei, iar noi stăteam doar. Fiecare în colțul său, în gândurile sale.
Cândva sărbătorile erau cu totul altfel. Cândva eram o familie.
Dar de ce oare aveam amândoi lacrimi în ochi?
