Într-o noapte de iarnă, când gerul se strecurase prin crăpăturile ferestrelor casei de la Brăila, Sânziana se trezi din somn cu un gol rece lângă ea. Dezorientată, întinzî ochii spre jumătatea ei, sperând să simtă încă căldura familiară a lui Ștefan, soțul ei.
Dar somnul nu se mai întorcea, iar el părea să nu se grăbească să revină în pat de măcar cincisprezece minute. Inima Sânzianei începu să bată cu o neliniște crescândă și se așeză pe marginea patului, privind în întunericul camerei. Ce-ar fi dacă sar fi întâmplat ceva rău? Poate i sa înrăutățit starea?
Încerca să se liniștească, gândinduse că, poate, Ștefan se trezise dintro insomnie și se ocupase de câteva treburi de serviciu. Dar îngrijorarea îi rămânea în suflet ca o umbră nepticată.
Fără să-și facă griji inutile, Sânziana se ridică ușor din pat, deschise ușor ușa dormitorului și, pe vârf de degete, se strecură spre bucătărie. Ajunsă la prag, se opri brusc, fără să fi făcut încă câțiva pași.
Auzise vocea lui Ștefan la telefon. Difuzorul era la un volum suficient de ridicat încât să-i permiţi să prindă cuvintele interlocutoarei.
Da, draga mea, am rezervat biletele spre Grecia, rosti Ștefan cu un ton plin de așteptare. Vom petrece clipe de neuitat împreună. Nimeni nu va afla.
Sânziana simţi cum pământul îi aluneca sub picioare. Lumea ei se prăbuşi întrun singur moment. Fiecare cuvânt, fiecare frază răzbătea ca o lamă ascuțită în inima ei.
Atâţi ani de zile împreună, atâtea planuri, bucurii și necazuri trăite umăr lângă umăr. Cum a putut să o facă?
Sânziana se întoarse spre dormitor. Întinsă în întuneric, lacrimile curgeau pe obrajii ei. Inima îi sfărâma din durere, iar în sufletul ei se zbătea o furtună de mânie, resentimente și dezamăgire amară.
În cele din urmă, simțind o hotărâre călcândui picioarele, se ridică, se apropie de dulap și începu să împacheteze lucrurile lui Ștefan în valiză.
Când Ștefan intră în dormitor, o văzu cu geanta în mâini și, surprins, întrebă:
Ce se întâmplă?
Sânziana îi ridică privirea, plină de dezamăgire și hotărâre.
Am pregătit valiza ta, spuse ea cu calm. Să o iei cu tine în Grecia.
Despre ce vorbești? zâmbi șiret Ștefan.
Nu te prefăcea, Ștefan. Am auzit discuția ta la bucătărie.
Ștefan tremură vizibil, iar mâinile îi tremurau. Vroia să spună ceva, dar Sânziana-l opri.
Celelalte lucruri le vei strânge singur. Ia-ți valiza și pleacă la hotel, ori oriunde vrei. Iar după vacanța ta, nu vreau să te mai văd pe aici.
În acea noapte viața Sânzianei se schimbase radical.
După ce Ștefan plecă, ea se întinse din nou pe pat, știind că nu va mai adormi. Totuși, un singur gând nu o părăsi: Acum totul va fi altfel. Nu mai vor fi iluzii, nu mai va exista durerea trădării. În sfârșit, se simțea liberă.
Și voi, ce credeți? A fost dreptă Sânziana? Poate ar fi trebuit să tacă? Împărtășiți-ne gândurile voastre în comentarii!
Prieteni, dacă doriţi să citiţi și alte poveşti ale noastre, lăsaţi un comentariu și nu uitaţi de likeuri. E încurajarea voastră ce ne face să scriem mai departe!
