Trei ani în căutarea unei minuni…
Uneori, viața ne aruncă pe toți atât de departe unii de alții încât pare că drumul înapoi nu mai există. Dar dacă singurul lucru care te tot împinge înainte e promisiunea pe care ai făcut-o cu ani în urmă?
Vreau să-ți povestesc ceva ce încă mă face să simt cum mi se strânge inima. Imaginează-ți: undeva la marginea unui sat uitat de lume, într-o Bărăgan toropită de soare, praful se ridica până la genunchi, lângă o căsuță dărăpănată. Și acolo, un om hotărât să dea orice ca să regăsească ce a pierdut.
**O scenă care rămâne cu tine:**
Un bărbat îmbrăcat elegant, dar cu costumul atât de prăfuit de zici că a trecut prin toată România pe jos, mergea încet, câlcâind fiecare bucată de pământ uscat. Fiecare pas era o luptă, respira greu. Lângă căsuță, doi băieței uzi până la coate, murdari, cu ochi mari și obosiți, de parcă viața îi obligase să crească prea repede.
S-a oprit. S-a lăsat în genunchi, să fie la nivel cu ei, privindu-i drept în ochi.
Vă amintiți de mine? Au trecut trei ani, a zis el încet, cu vocea tremurândă.
Băiatul cel mare l-a privit lung, fără să arate nicio emoție, până când o scânteie s-a aprins în privirea lui. Buza lui a început să tremure.
…Unchiule Marian? a șoptit băiatul.
Bărbatul a dat din cap și, oricât s-a ținut tare, lacrimile i-au alunecat pe obraz. Și-a întins brațele larg.
Ți-am promis că vă găsesc. Veniți aici!
Nici nu a apucat să termine, că băiatul mai mare s-a aruncat la pieptul lui, plângând cum nu l-am mai văzut vreodată. L-a strâns puternic la piept, de parcă i-ar fi fost frică să nu dispară totul în vânt. A închis ochii, parcă abia acum simțea ușurarea.
**Sfârșitul poveștii:**
Tatăl a deschis brusc ochii. Privirea lui, plină de dragoste dar și de durere, s-a oprit la cel mic. Băiețelul, care atunci când s-au despărțit era un pui de om, acum stătea deoparte, nu avea curaj să se apropie. Nu-i mai ținea minte chipul, dar parcă inima lui simțea o legătură.
Omul i-a întins mâna.
Nu te teme, dragule, a șoptit el. De acum nu vă mai las niciodată. Mergem acasă.
Cel mic a făcut un pas timid, i-a atins palma cu degețelele, și apoi, aproape instinctiv, s-a repezit la el. S-a cuibărit între fratele său și tata, ascunzându-și fața în sacoul prăfuit.
Acolo, în Bărăganul pustiu, unde nu mai era nimeni și nimic decât pământ, nisip și vânt, familia a redevenit întreagă. El s-a ținut de cuvânt. Și i-a găsit…
