Auzi, să-ți povestesc ce mi s-a întâmplat, poate te regăsești și tu! Hai că acum râd, dar atunci… numai chef de râs nu aveam.
Eu sunt nora, ce să zic, obișnuită, muncesc ca tot omul, n-am niciun răsfăț sau mofturi de prințesă. Eu cu Tudor, soțul meu, stăm în apartamentul nostru din Chișinău, pe care îl plătim din greu rată, întreținere, muncă fără sâmbătă sau duminică, știi cum e…
Soacra, Tamara Gheorghievna, trăiește la țară, undeva prin Călărași, cu cumnata mea, Ilinca. Până aici, nimic deosebit, dar de când apartamentul nostru a devenit “Stațiunea de relaxare” de weekend, viața mea s-a cam schimbat. La început părea drăguț:
Venim sâmbătă puțin pe la voi!
Numa să vă vedem.
Suntem familie, nu?
Dar hai să-ți spun ce înseamnă “puțin” la ele cu bagaje, cratițe goale și priviri care cer ospăț ca la nuntă. Și normal, vine weekendul, eu termin munca, fug hăbăucă la piață, gătesc, curăț, pun masa, zâmbesc frumos și după aceea spăl vasele până la miezul nopții.
Tamara Gheorghievna stă pe scaun și face observații:
Dar salata nu are boabe de porumb?!
De ce borșul nu-i mai gros?
La țară, la noi, nu se face așa.
Ilinca completează:
Vai, ce obosită sunt după drum…
Nici un desert nu aveți?
Și nimic niciun “Mulțumesc”, nici un “Pot să ajut cu ceva?”. Nici măcar o dată…
După o vreme, mi-a sărit muștarul și i-am zis lui Tudor, direct:
Eu nu sunt femeia lor la bucătărie. Nu vreau să le servesc toată viața weekend de weekend!
Poate ar trebui să schimbăm ceva, mi-a răspuns el.
Atunci mi-a picat fisa și am pus la cale mica mea lecție.
Când a sunat Tamara Gheorghievna:
Sâmbătă suntem la voi!
I-am răspuns calmă:
Vai, avem planuri pe weekend…
Care planuri?!
Ale noastre, mama…
Și știi ce am făcut? Ne-am urcat frumos la mașină și-am mers la Călărași, acasă la Tamara Gheorghievna.
Sâmbăta dimineața, eram cu Tudor în curte la dânsa. Tamara iese pe ușă și rămâne blocată:
Ce-i asta?!
Am venit în vizită. Numai puțin!
Dar trebuia să-mi spuneți, n-am pregătit nimic! Voi știți cât costă să primești oaspeți? Numai pe mâncare dau vreo 400 de lei moldovenești!
M-am uitat la ea și i-am zis tot calm:
Vezi, eu așa trăiesc fiecare weekend.
Deci ai vrut să-mi dai lecție?! Tupeistă!
A început să țipe, o auzeau jumate din vecini și, până la urmă, ne-am urcat și am plecat acasă.
Ghici ce? De atunci, nimeni nu mai vine nepregătit, fără invitație și masa nu mai e terenul lor de distracție. Ca să te asculte cineva, uneori trebuie să-l pui în papucii tăi și să simtă pe pielea lor!
Ce zici, am procedat bine? Tu ce ai fi făcut dacă erai în locul meu?
