Nu vreau să trezesc milă; dimpotrivă, mă simt cu adevărat fericită cu viaţa pe care am clădit-o, chiar dacă la şaptezeci de ani nu am copii.
Când am mers la dermatolog la un cabinet din Bucureşti, a trebuit să aştept mult timp în coridor, ca de obicei. Acolo am întâlnit o doamnă a cărei poveste mi-a schimbat felul de a privi lumea.
Îmi atrăgea privirea o aparenţă impecabilă şi un stil elegant. Părea să aibă în jur de şaizeci şi cinci de ani, dar în discuţia noastră am aflat că depășise deja şaptezeci.
Mia mărturisit că sa căsătorit de două ori, deşi acum locuieşte singură. Primul său mariaj sa încheiat în divorţ. De la început îi spusese soţului că nu vrea să aibă copii. El a acceptat, dar când a împlinit treizeci de ani, a adus din nou subiectul, sperând că va dori să devină mamă.
Visul nu sa materializat, așa că au plecat pe căi separate după multe discuţii.
Mai târziu sa căsătorit cu un bărbat care avea o fiică dintro relaţie anterioară. Convieţuirea a fost armonioasă, pentru că tema copiilor nu a mai ieşit la iveală. El nu o deranja cu dorinţa lui de a avea nepoţi, căci deja avea o fiică.
Trist, al doilea soţ a murit, iar de atunci locuiește singură întro casă spaţioasă, asigurânduse că singurătatea nu o deranjează.
Mulţi presupun că copiii vor fi sprijin la bătrâneţe şi vor sta mereu alături. Ea vede lucrurile altfel: copiii cresc, îşi urmează drumul şi îşi construiesc vieţi departe de părinţi.
De aceea nu a dorit să devină mamă. Nu regretă alegerea, nici acum, nici vreodată. Trăieşte o existenţă plină şi îşi satisface nevoile singură.
Şi dacă îmi ceri un pahar cu apă, oricine poate sămi dea, atâta timp cât îmi plăteşti cu un leu, zâmbeşte ea.
Ce părere ai despre această interpretare particulară a vieţii şi a fericirii?
În esenţă, relatarea ei reflectă o viziune a vieţii bazată pe independenţă şi realizare personală, punând sub semnul întrebării credinţele obişnuite despre maternitate şi îmbătrânirea însoţită. Experienţa ei arată că împlinirea nu depinde de legăturile familiale tradiţionale, ci de sensul pe care fiecare şil dă existenţei sale.
