Predătorul odată
Larisa se simțea o femeie împlinită: avea un fiu adorabil pe nume Tudor, un soț iubit, Radu, și o slujbă fără prea mult stres. Radu câștiga întotdeauna bine, așa că ea își permitea să lucreze cu jumătate de normă și să își dedice timpul lui Tudor. Ce altceva ar putea însemna fericirea?
Dar toate acestea ar fi putut să nu existe…
— M-am îndrăgostit de altă femeie, i-a mărturisit soțul ei iubit acum 13 ani, evitându-i privirea. — E nevoie să ne despărțim.
— Radu, cum să spui așa ceva?! Eu te iubesc, și și tu mă iubeai. Nu poate să se termine pur și simplu așa!
Radu a ridicat din umeri tăcut și a adăugat că poate să ceară ea divorțul, dacă îi este mai la îndemână.
La îndemână?! Pentru ea era important ca soțul ei — nu doar iubit, ci într-adevăr adorat! — să fie lângă ea.
O săptămână întreagă a plâns în pernă și a făcut crize de nervi, fără să înțeleagă că în felul acesta îl îndepărta și mai mult pe Radu.
Apoi s-a calmat, și-a revenit și i-a propus soțului să organizeze o seară de rămas bun…
În cele din urmă, nu a mai fost vorba de divorț, deoarece Larisa a aflat că este însărcinată. Încercaseră să conceapă un copil în ultimii cinci ani fără succes. Larisa, care avea 25 de ani, și Radu, de 27 de ani, erau sănătoși, dar sarcina nu apărea. Și iată că într-o singură seară de adio… Nu au mai avut nevoie să se despartă. Radu a declarat imediat că nu pleacă nicăieri — Larisa chiar a avut impresia că a rămas cu o ușurare — și era cel mai fericit de nașterea lui Tudor.
Despre acea infidelitate nu au mai discutat niciodată, Larisa nici măcar nu a vrut să afle cine era cealaltă femeie. La ce bun? Cel mai important era că totul între ei a devenit chiar mai frumos! Acum Tudor are 12 ani și crește un băiat isteț. Larisa și-a dorit să-l înscrie la o școală cu profil matematic, dar a realizat prea târziu. Cât timp merge la o școală obișnuită, el câștigă aproape toate olimpiadele locale de matematică. Frecventează și un club de șah și ia lecții de vioară la o școală de muzică. Aceasta din urmă nu-i plăcea prea mult, dar Larisa hotărâse ferm că fiul ei trebuie să se dezvolte în mod diversificat.
— Poate ar fi mai bine să meargă la un club de fotbal atunci? — s-a strâmbat Radu, când a aflat de intenția soției de a-l duce pe Tudor la școala de muzică.
— Ai înnebunit?! — a exclamat Larisa. — Vrei să-ți vezi copilul rănit?! Să ajungă infirm?!
Nici gând!
Soțul a ridicat din mână — fă cum vrei. La serviciu avea dificultăți și toate gândurile îi erau acolo.
Acum, Radu conducea un departament, iar cariera și salariul său erau pe drumul cel bun.
Exact la biroul soțului Larisei i-a surâs norocul din nou. A venit să-l ia — intenționau să sărbătorească aniversarea nunții la un restaurant — și a început să discute cu una dintre colegele lui Radu. O brunetă elegantă și suplă pe nume Mara — deloc o persoană banală, lângă care Larisa se simțea uneori nesigură — s-a dovedit a fi o femeie foarte amabilă. Ea avea și ea un fiu de aceeași vârstă cu Tudor, așa că aveau ce discuta.
— Vrei să încerc să-l fac pe Tudor să fie primit la liceul unde învață Filip al meu?! — a propus deodată Mara.
— Oh, asta e puțin probabil. Acolo chiar și cu bani abia poți intra, — a răspuns Larisa cu îndoială.
— Banii nu sunt totul, dar eu am câteva legături. Sunt o femeie atractivă! — a zâmbit Mara șiret.
— O, îți voi fi atât de recunoscătoare! — s-a bucurat Larisa.
Mara nu a dezamăgit-o, iar Tudor a început următorul an școlar la liceul de profil matematic.
Desigur, a apărut o problemă — școala era în alt cartier, iar Larisa se temea încă să-și lase fiul singur chiar și la școala din cartier, darămite atât de departe.
Dimineața îl ducea ea liniștită pe Tudor, dar după ore…
— Lara, fiul nostru este deja băiat mare, inteligent și responsabil. Se va întoarce acasă singur, fără probleme!
Lângă liceu este stația de autobuz. Se urcă și vine direct, nici măcar nu trebuie să schimbe autobuzul! — a tăiat-o soțul pe încercările Larisei de a găsi altcineva care să-l aducă pe Tudor acasă.
— Radu, te comporți de parcă ai avea un copil de rezervă! Chiar și unui adult îi este frică să umble singur pe stradă acum…
— Gata! Destul! — a întrerupt-o Radu. — Când pot, îl voi lua eu, dar altfel să vină singur.
Larisa s-a plâns Marei — femeile mai păstrau legătura prin telefon, discutând despre fiii lor și liceu.
— U−u−u… Ce problemă mare îți faci! — a spus Mara. — Lasă-i să vină băieții la noi după ore, noi locuim foarte aproape, iar tu să vii să-l iei pe Tudor când poți.
— Chiar serios? — s-a mirat Larisa. — Oh, nu! E incomod… Îți fac atâtea bătăi de cap.
— Ce bătăi de cap?! Eu sunt la serviciu și tot așa. Dar măcar sunt acasă și sunt împreună. Amândoi sunt liniștiți, responsabili — și uite așa fac prieteni!
— Oh, Mara, îți voi fi recunoscătoare!
— Nici o problemă!
Tudor a primit vestea cu suspicion. Deși îl știa pe Filip, nu erau în aceeași clasă și nu se apropiaseră atât de mult. În general, îi era greu să se împrietenească cu lumea. S-a bucurat să meargă la noul liceu doar pentru că nu mai trebuia să meargă la școala de muzică — era prea departe de liceu și Larisa nu-l mai putea duce acolo.
Dar când Larisa l-a luat pe Tudor de la apartamentul Marei a doua zi, el nu voia să plece.
— Mamă, pot să mai stau un pic? — a cerut Tudor. — Nu am terminat jocul cu Filip…
— Nu, ai teme de făcut. Și este incomod să îi tot deranjăm pe gazde. Mama lui Filip și așa ne face un mare favor, — a spus Larisa hotărâtă.
— Nu nouă, ci ție, — a murmurat băiatul aproape inaudibil.
Larisa a făcut pe surda.
Când Radu a aflat ce se întâmplă, la început s-a supărat — nu se pot alătura la gura lumii că lucrează cu Mara?
Însă a ascultat argumentele soției, și pentru a evita un scandal în familie, a acceptat. Mai ales că urma să fie într-o mulțime de deplasări de afaceri în lunile următoare, deoarece se deschidea o noua filială. Așa că soția putea să facă ce voia!
Așa s-a convenit.
Tudor tot insista tot mai mult ca ea să-i permită să stea mai mult la Filip:
— Mamă, avem atâtea lucruri de făcut împreună… Ne facem temele… Te roooooog… — implora băiatul.
— Lara, de ce ești așa dificilă? — Mara îl susținea pe băiat. — Băieții s-au împrietenit, nu fac nimic rău. Lasă-l pe Tudor să stea la noi.
Și mereu au reușit să o convingă. Ajungea ca fiul să stea și peste noapte la familia aceea.
Cu inima strânsă, Larisa accepta, doar ca să-i sune și să întrebe cum e Tudor — obișnuia să-l aibă aproape tot timpul. Radu era într-adevăr mereu prins în deplasări de afaceri, iar Larisei, fiind singură acasă, i se părea tot mai greu, așa că a început să accepte tot mai puțin ca Tudor să rămână peste noapte la prieteni.
— Mamă, căre-i problema?! — a strigat Tudor, când nu i-a permis să meargă la Filip.
— Care? — s-a mirat Larisa.
— Asta! Umli cu mine ca o cloșcă cu puii! Sunt deja mare și nu mă lași să fac niciun pas singur!
— Tudor, — i-a zis Larisa pe un ton sever, — explică-mi imediat de unde ai acele… expresii? Unde le-ai auzit? Cine te-a învățat așa ceva?
— De la nimeni! — a răspuns morocănos băiatul. — Nu trăiesc în pădure.
— Eu sunt mama ta și mă îngrijesc doar de tine. Vreau ce-i mai bine pentru tine, — i-a explicat Larisa.
— Și Mara e mamă și și ea are grijă de Filip! Doar că nu-l controlează, îi dă voie să facă tot și niciodată nu se ceartă cu el! — a spus Tudor.
— Așa… Și ce-i permite să facă?
— Nimic rău, — a murmurat băiatul. — Mă duc la culcare, gata.
Larisa s-a tensionat. Tudor era un copil calm, chiar flegmatic uneori, și deodată ridica vocea la ea.
Îndoielnic că Mara tolera anarhia acolo — poate fiului îi lipsește îndrumarea paternă. Când se va întoarce Radu, să discute cu el!
Dar soțul l-a susținut pe fiu:
— Lara, chiar ai sufocat deja pe Tudor cu grija ta. Dă-i puțină libertate.
Din câte înțeleg, Filip e un băiat normal, își fac temele împreună și se distrează. E normal.
— Da! Doar că să vorbească așa cu mama nu e normal! — s-a indignat Larisa. — Sau nu ești de acord?
— Sunt de acord. Dar încă o dată îți spun — calmează-te puțin, altfel vei ajunge să te urască propriul tău fiu.
Ți-a apărut o grămadă de timp liber. Du-te la un salon de înfrumusețare, ieși undeva.
— Ce−ce−ce?! Vrei să spui că arăt rău?!
— Să zicem că nu ți-ar strica să îți acorzi mai multă atenție aparenței…
Asta a fost picătura care a umplut paharul pentru Larisa. Nu a mai vorbit cu soțul ei o săptămână întreagă, până la plecarea lui din nou în delegație, și chiar și după aceea i-a răspuns sec la întrebările despre treburile casei și fiu.
Se străduia să-și crească bine copilul și să-și mențină casa gospodar, iar aici i se spune că trebuie să meargă la un salon de înfrumusețare!
Întors, Radu și-a cerut totuși scuze, iar Larisa l-a iertat în cele din urmă — îl iubea, totuși.
Apoi băieții s-au pregătit pentru o excursie. Din două clase s-au adunat paisprezece doritori și era nevoie ca părinții să participe. La început, Larisa nu a vrut să-l lase pe Tudor să participe “la acea nebunie”, după aceea a dorit să meargă cu el, dar nu a reușit. La serviciu nu a primit învoire, iar fiul o implora să nu meargă.
Surprinzător, Radu a fost cel care s-a oferit să meargă:
— Ce? Am câteva zile de concediu. Și nu am mai fost de mult la natură, la aer curat, cu cortul… — a spus el visător.
— Bine, dacă este așa… — a spus Larisa nesigură. — Măcar să rămâneți conectați!
Tatăl și fiul s-au privit și au ridicat amândoi ochii — mama, ca de obicei!…
În cele trei zile cât cei doi au fost plecați, Larisa era plină de neliniște. În acea zonă nu era semnal bun și i-au sunat doar de câteva ori.
Neputând să mai suporte, Larisa a așteptat în fața blocului unde locuia Filip, deoarece acolo erau aduși prima dată.
Curtea era plină de mașini, așa că Larisa și-a lăsat mașina pe stradă.
Lângă intrare, a observat o pereche care se îmbrățișa și nu i-a recunoscut pe moment. Vocea i-a dat un indiciu.
— Radu, cât mai durează? — întreba Mara încet, dar imperativ. — Când te decizi să divorțezi?
— Mara, haide să nu facem asta acum. Am avut trei zile minunate, să nu le stricăm — a răspuns Radu. — Te iubesc și nu e nicio îndoială, și voi divorța în curând.
Cuplul a părut că se sărută.
Pe cine iubește soțul ei? Au fost împreună în excursie? Radu chiar plănuiește să divorțeze? Întrebările i-au trecut prin cap Larisei…
— Ce se întâmplă aici? — a fost singura întrebare pe care a rostit-o, pe care au rostit-o deja mii de persone înșelate înaintea ei.
— Slavă Domnului, — a spus Mara calm. — M-am săturat de ascuns.
— Și de când… vă ascundeți? — a întrebat Larisa cu ironie.
— De aproape un an, — a răspuns calm rivala. — Și m-am săturat!
— Nu știu! Dar știu, de ce ți-ai făcut prieten fiul meu!
— Radu e un tată model, doar Tudor îl ținea lângă tine.
Așa că am decis să mă împrietenesc cu el. Este un băiat foarte bun! Deși l-ai suprimat deja.
Și nu sunt deloc împotrivă să locuiască cu noi.
— Ce−ce−ce?! Nici să nu te gândești la asta! Fiul meu va locui cu mine! — s-a înfuriat Larisa. — Așa-i, Radu?!
— Sună amenințător, — a spus Radu, după ce a tăcut până atunci. — Să discutăm toate acestea acasă, doar noi doi.
— Nu! Vreau să spui acum că rămâi în familie! Și pe unde-i Tudor?!
— Ei cu Filip au dus bagajele în casă, acum coboară, — a explicat Radu calm. — Și, Lara, să nu facem scandaluri. S-a întâmplat să o iubesc pe Mara și vreau să fiu cu ea.
Larisa căuta cuvintele potrivite pentru răspuns, când în ușa blocului a apărut Tudor:
— Mamă? Ce faci aici? Și noi, ghici ce?…
— Hai acasă, — l-a întrerupt Larisa la jumătate de propoziție. — Imediat!
L-a prins pe fiu de mână și l-a tras către mașină, ignorând protestele sale.
Radu s-a mutat la Mara. Ei au încercat să-l ia pe Tudor de la Larisa, însă băiatul, văzând probabil lacrimile mamei — căci Larisa a plâns intens de atunci încoace, — a declarat că rămâne cu ea.
După un an, Radu și-a dorit să se întoarcă, dar Larisa nu l-a mai primit — nu a putut ierta a doua oară.
