Natalia pregătea cina când a auzit un ciocănit în ușă.
Cine poate fi? s-a gândit ea, deschizând larg. În prag a apărut o femeie tânără, de vârstă apropiată cu a ei, cu o privire curioasă.
Bună ziua! Sunteţi Natalia? a întrebat străină, cu un zâmbet forțat.
Da, eu sunt Natalia. Dar eu nu vă recunosc, îmi pare rău
Nu mă așteptam să mă cunoașteţi. Eu sunt prietena apropiată a soţului dumneavoastră, a răspuns femeia.
Al lui Mihai?
Da, Mihăiţă
Serios? Şi totuşi nu mă surprinde că mă numiţi așa mă obișnuii cu asta. Dar să ştiţi că nu e prima dată când cineva îmi bate la uşă cu asemenea vorbă. Cum să mă adresez așa?
Eu sunt Gala. Înțelegeţi, e o chestie
Nu vă faceţi griji, Gală! Îţi iubeşti şi pe mine pe Mihai? Şi eu nu obişnuiesc să obstrucţionez fericirea altora, a răspuns Natalia cu o notă de sarcasm.
De unde ştii toate astea? a întrebat Gala, uşor încruntată.
Eu am auzit destule poveşti. Nu eşti prima care îmi spune că ştii ce simt, dar îţi spun şi eu că nu ţin pe niciun bărbat în braţe; poţi să-l iei şi astăzi dacă vrei. Ce ţia spus el? Că copiii noştri sunt încă mici şi nu poate să-i lase singuri?
Nu, nu ştiu că băieţii noştri sunt deja adulţi, studenţi
Deci ce? Şia pierdut puterea, aşa că trebuie să rămână cu mine? Îţi zic eu că sunt sănătoasă ca o piatră.
Nu, nu mia zis aşa.
Ce variante avem? Să-l concedieze de la firmă pentru că la ei nu se tolerează divorţuri? Şeful lui nu se interesează deloc de ce se întâmplă în viaţa personală a angajaţilor săi
Nu, nu spui drept El a zis că trebuie să aşteptăm aşteptăm aşteptăm săşi treacă săşi treacă tatăl de pe lume.
Natalia a rămas fără suflare. Tatăl ei, Ion, nici nu împlinise încă şaptezeci de ani, era mereu în formă, rar se îmbolnăvea şi nu se gândea deloc la moarte.
Eşti confuză, nu? a spus Natalia.
Nu, ce spui? Mihai a zis că de îndată ce Ion va pleca la odihna veşnică, îl va lăsa pe tine.
De ce nu mai devreme? El tea spus că îi e frică de tatăl meu? Tatăl meu nui va face nimic, să ştiţi.
Nu, Mihai nu se temi de tatăl tău; îl respectă. Dar a spus că, odată ce tatăl meu nu va mai fi, vei trece în apartamentul său.
Ce? Cum îţi îndrăzneşti să spui așa? Tatăl meu e sănătos, sper să trăiască mulţi ani! Şi eu nu mil voi da apartamentul, e moştenire de la bunica și nu-l voi lăsa pe Mihai!
Dar cum săţi fie? Mihai spune că apartamentul e al lui, iar tu vei lua casa de vacanţă, maşina, garajul şi vei pleca
Aşa? Interesant De ce nu a aşteptat săşi îndeplinească planurile şi a venit chiar azi?
Ştii, nu mai sunt tânără, vreau să-mi trăiesc fericirea pe deplin. Nu-mi pasă dacă Mihai are un apartament sau nu. Putem locui la mine.
Înţeleg. Ce vrei de la mine?
Vreau doar săl lași pe Mihai să vină la mine nimic mai mult.
Iate dreptul
Cum aşa?
Simplu. Nu îl țin. Niciodată nu lam ținut, deşi la început îl iubeam cu patos, speram că se va linişti, apoi am crezut naiv că copiilor lee nevoie de tată și nu lam scos din casă. În ultima vreme nu am observat nici un semn de infidelitate, iar acum îmi dau seama că am greșit.
Ai greșit, evident Îl lași să plece?
Desigur. Îl poţi lua şi toate lucrurile lui imediat.
Nu, nu nu pot săl transport, el le va lua când va dori. Tu doar-l lăsaţi să plece.
Nu-ţi face griji, azi îl voi lăsa să plece. Mai mâine voi depune cererea de divorţ şi îţi voi împărţi averea corect, cum spune legea. Apartamentul nu-i al lui, îţi spun din nou, îl am de la bunică, cu reparaţii făcute de părinţii mei, toate facturile leam păstrat. Dar tu ai şi tu locuinţa ta.
Nuţi fă griji, Mihai nu va rămâne pe stradă.
Eu nu mă tem. Mihai ştie să se descurce mereu.
La revedere, Natalia
La revedere, Gala. Sper să nu ne mai mai vedem.
Gala a plecat, iar Natalia a început să adune lucrurile lui Mihai. Nu voia să se certe cu el, dar ştia exact cum să-l facă să plece singur. Ştiu că va crede că oricând poate să se întoarcă, dar… nu aici.
Trebuie să mă gândesc El aşteaptă săşi moară tatăl şi eu îi dau apartamentul Ce nebunie! Eu am închis ochii peste aventurile lui ani de zile, iar acum mă învinovăţesc. Hai săi pun bagajele în valiză și săi spun să plece.
Mihai a venit de la serviciu, nu a observat nimic neobișnuit la soţia lui, cu excepţia faptului că ia refuzat cina. Dar nu-l deranja, se gândea să iasă la o plimbare de seară ca oricând.
Dragă, mulțumesc pentru cină cred că o să ies la o plimbare.
E bine, du-te, dute. a gândit Natalia.
Desigur, iubite, la vârsta ta e bine să te plimbi seara.
Ce vrei să spui prin vârstă? a început să se supere Mihai, considerânduse încă tânăr.
Ce? Tu nu ai încă cincizeci de ani?
Nu, eu
Ce poveste! Eu încă
De ce îmi spui toate astea? Nu ştii că nu mai ești acelaşi?
Natalia, ai auzit ce spuneam?
Ce spuneai? Săţi spun? Că ai deja fire albă pe frunte?
Ce fire? Eu încă sunt tânăr.
Nu cred că e aşa. Trebuie să priveşti realitatea în ochi. Îmbătrâneşti, dragă, aşa cum şi eu.
Tu nu rămâi tânăr niciodată Eu încă arăt bine, şi femeile observă asta.
Serios? Eu cred că recent îţi cedează locul în autobuz. Nu?
Când sa întâmplat? Numi amintesc.
Eu îmi amintesc. Deşi eu am auzit că şi fetele îţi ofereau locul.
Ce spuneau?
Domnule, e greu pentru dumneavoastră?
Te încurci, Natalia. Nu sa întâmplat așa.
Cum să nu? Memoria ţio scade? Eu tot îţi spun că la vârsta ta trebuie să te plimbi şi să iei pastilele.
Te faci de râs! Eu încă pot să dau o mână de copii la o petrecere.
Adevărat? Şi noi locuim în camere separate de un an.
Şi ce?
Nici nu e mare lucru. Probabil că în vârstă apar probleme. La Petru, fratele meu, totul e în regulă, deşi e de aceeaşi vârstă. Şi el tot spune că îmi lipsește.
Cine spune asta?
Petru Când te-ai mutat în altă cameră, am crezut că trebuie să facem ceva. Tu nu ai nevoie de nimic din cauza vârstei, eu încă sunt tânără, ştiu. Așa că lam întâlnit pe Petru
Ce vârstă? Ce Petru?
Dragă, e tot un haos Vorbeam despre faptul că tu, ca bărbat, nu eşti prezent în viaţa mea de un an. Poţi fi numit vecin de apartament, dar numi trebuie asta. Îmi pare rău de tine Aşadar, ieşi la plimbare, gândeşteţi lucrurile şi revino. Vom decide ce urmează.
Îţi pare rău de mine? Eu nu
Nu vreau să ştiu. Dacă vrei să mergi, mergi.
Natalia, eu plec. O femeie care mă vede ca pe un bătrân nu trebuie să stea lângă mine! E copleșitor. Strângemi lucrurile și nu spera că te voi ierta. Aș fi putut săte iert pe Petru, dar nu săte iert că mă răneşti.
Dragul meu, lucrurile sunt adunate. Dacă am uitat ceva, sunămă, le iau. Drum bun. Probabil nu vei vedea niciodată ziua în care tatăl meu va pleca la ceruri.
De ce asta?
Nu contează. Am spus tot ce am de zis. Dute, iubite, dute. Sper că nu vei contesta divorțul.
Eu? De ce aș face asta? Numi dau cu pământul că o să-ţi las tot.
Numi dau. Cum aș putea răni pe cineva ce nu-și amintește nimic?
Natalia
De exemplu, să nui dai apartamentul, pentru că nu e al lui.
Apartament? Acela?
Da, acela.
De ce nul împărţim?
Pentru că mil dăduse bunica.
Dar eu am locuit acolo 25 de ani
Ai noroc. E bine să ai o casă cu renovări plătite de socri.
Întotdeauna neam scăldat în vacanţe
Îţi aduci aminte? Nu totul e pierdut. Când veneam, totul era gata. Tatăl semna contracte și păstra bonurile. Nu poţi spune că în timpul căsătoriei noastre multe sa schimbat fără săte implici.
Așa? Mă gândeam
Gândeştete bine. Nu există minciuni aici, doar un adevăr. Mergi la judecător, primeşti tot ceți revine și îţi începi viaţa nouă, în care vei fi respectat, apreciat şi, de ce nu, considerat încă tânăr și plin de energie.
Mihai a luat una din bagaje și a ieșit repede din apartament. S-a îndreptat spre Gala, care îl aştepta cu nerăbdare.
A doua zi Natalia a depus cererea de divorț. Mihai nu a opus rezistență; îi plăcea să locuiască la Gala, care îl înconjura cu grijă și îi spuneau mereu că e tânăr și plin de forță. La partajul bunurilor, judecătorul ia acordat lui Mihai maşina și garajul, iar apartamentul a rămas lui Natalia.
Vânzând casa de vacanţă pe care nu o mai dorea, Natalia a plecat la Iaşi cu tatăl său, apoi au mers în Constanţa și, în sfârșit, au vizitat şi alte oraşe din ţară. Ion se simte excelent și nu plănuieşte să plece nicăieri în curând.
La șase luni, Gala a observat că Mihai stă pe la fapte de seară și a decis să-l urmărească. S-a întors, a strâns toate lucrurile lui și le-a lăsat la ușă. Când Mihai sa întors din plimbare, a încercat să se înțeleagă cu Gala, dar ea nici nu sa apropiat de ușă.
Apoi Mihai sa îndreptat spre casa Natăliei, neafectat de comentariul ei că îl consideră bătrân.
Credemă, credemă să-mi dea şi el o cameră, se gândea el, ajungând la ușa Natăliei. Dar vecinii iau spus că Natalia nu e acasă; plecase din nou cu tatăl. Aşa că Mihai nu ştia unde să meargă. Poate în garaj? Acolo e lumină, poate să facă instalaţia de canalizare și să pună și o mică șopronie. E primăvara târzie, vara e în faţă.
Totuși, ar putea să găsească o fată tânără, că încă e un bărbat tânăr.
Dacă vă place povestea și vreţi să auziţi și altele, lăsaţi un comentariu și daţi un like. Asta ne motivează să scriem mai departe!
