Viața te surprinde întotdeauna… Soțul meu a intentat divorț și s-a întors la fosta lui iubită!
Mereu m-am considerat expertă în arta seducției, dar viața mi-a dat o lecție dură: toate acțiunile au consecințe și, mai devreme sau mai târziu, trebuie să plătești pentru ele.
M-am căsătorit la 25 de ani – nici prea devreme, nici prea târziu. Dorința de a evita întoarcerea în orășelul meu natal, unde fiecare mișcare era observată, m-a făcut să rămân în București. Aici mă bucuram de anonimitatea mult dorită.
Prietenul prietenei…
Totul se învârtea în jurul lui Ștefan, un tip înalt și cu ochi căprui, care era iubitul prietenei mele din liceu, Anca. Această situație nu a făcut decât să-mi stârnească dorința de a-l cuceri. Ștefan, la rândul lui, părea dispus să flirteze cu mine pe ascuns.
Așa am început o relație cu el cât încă era împreună cu Anca. Nu mă restricționam de la alte întâlniri și nu ascundeam asta. Ștefan știa ca nu era singurul din viața mea, așa cum nici el nu era liber, nu?
Într-o zi, Ștefan m-a văzut ieșind din mașina altui bărbat. A așteptat să plece și apoi mi-a spus că trebuie să discutăm. Mi-a spus că nu vrea să mă împartă cu alții și că nu se poate imagina cu vreo altă femeie. Mi-a propus să se despartă de Anca și să ne mutăm împreună. Ideea mi-a plăcut, mai ales pentru că ar fi fost un afront pentru Anca.
Ne-am mutat împreună, dar după câteva săptămâni m-am plictisit; căutam varietate și senzații tari. Am realizat acest lucru când m-am întâlnit din întâmplare cu Andrei, un fost iubit. Am mers la o cafea, ne-am relaxat și am ajuns în apartamentul lui. A fost amuzant și revigorant. După două săptămâni am repetat și așa am continuat să ne vedem, fără obligații.
Am revenit treptat la viața mea de dinainte, întâlnindu-mă cu diverși bărbați. În cele din urmă, l-am părăsit pe Ștefan, lăsându-i un bilet: „Nu mai vreau să locuim împreună”. Simplu și fără explicații.
Un turnură neașteptată…
La o lună am aflat că sunt însărcinată. Speriată, m-am întors la Ștefan. Când a aflat despre sarcină, mi-a propus să ne căsătorim. Am acceptat, nu din dragoste nebună, dar crezând că este cea mai bună soluție. În plus, evita întoarcerea într-un oraș provincial plictisitor.
Un an după nașterea fiului nostru, am rămas gravidă din nou – încă un băiat. Îngrijirea celor doi copii și treburile casnice îmi acaparau tot timpul. Ștefan muncea mult și era ambițios, iar deseori ajungea târziu acasă. Probabil nu se grăbea la o soție iritată și la doi copii zgomotoși. Nu eram o companie plăcută: obosită, irascibilă, fără un moment liber. Îl așteptam pe Ștefan să vină acasă doar pentru a mă plânge.
Dar… timpul de plată a sosit.
Poate vă întrebați cine este tatăl fiului meu cel mare. Ștefan sau altcineva dintre foștii mei? Nu mi-am făcut griji. Poate era Ștefan, poate nu. Îmi ziceam: „Toți facem greșeli, eram tânără, nu am făcut-o intenționat…”
Nici acum nu știu cine este tatăl fiului meu cel mare și probabil nici nu voi afla vreodată. Toți cred că e Ștefan – și el, și fiul nostru, și familia noastră.
Dar mai contează, dacă Ștefan a încetat oricum să se implice în viața copiilor? Nu pentru că s-ar fi îndoit de paternitatea lor. Într-o seară, când copiii aveau 4 și 2 ani, am găsit un bilet: „Am intentat divorț. Între noi nu mai merge nimic”.
Am divorțat. Acum cresc singură copiii. Ștefan plătește pensie alimentară, care abia ne ajunge. Cel puțin ne-a lăsat locuința – să locuim acolo până vor deveni copiii majori.
Iar Ștefan s-a căsătorit… cu Anca. Iar acum așteaptă primul lor copil.
