Totul a început când m-a sunat vecina mamei mele.

Totul a început când m-a sunat vecina mamei mele.
Dorina, bună ziua.
Bună ziua, tanti Eugenia, am răspuns eu, surprinsă.
Ce mai faci? Cum sunt copiii? a continuat ea cu o voce caldă.
Toți suntem bine, mulțumesc, am spus eu, simțindu-mi inima încordându-se.
Nu credeam că tanti Eugenia mă sună doar așa, din politețe. Nu m-am înșelat.
Spune-mi, Dorina, când ai fost ultima dată la mama?
M-a cuprins un val greoi de vinovăție. Am oftat adânc. Locuiam demult separat iar, de când fiul meu a început școala, nu am mai avut răgaz nici să respir.
Dimineața, să pregătesc micul dejun pentru toți, să-l duc la școală, apoi, de dimineață până seară, muncă la birou. Seara, fuga la piață după cumpărături, înapoi acasă, iar acolo bucătărie din nou cina, spălatul vaselor, lecțiile copilului Seara eram stoarsă ca o lămâie, ce să mai vorbim de vizite? Iar sâmbăta-duminica alte griji: ordine, spălat, călcat, măcar puțin să mă odihnesc Rar ajungeam la mama în vizită, recunosc.
A trecut ceva vreme, tanti Eugenia, am spus cu regret. M-am tot gândit, dar timpul Sâmbătă chiar planificam să vin.
Dar ai observat ceva ciudat la mama ta? a întrebat precaut vecina.
La ce vă referiți? am întrebat, simțind inima băgându-mi-se în gât.
Adică, nu s-a purtat altfel în ultima vreme?
Nu, am rămas rece pe dinăuntru, nimic deosebit. Dar despre ce este vorba?
Vai, Dorina, nici nu știu cum să-ți spun Poate nici nu ar trebui a bâiguit tanti Eugenia nesigură.
Ce s-a întâmplat?! aproape că am strigat. Imaginația deja îmi zugrăvea cele mai negre scenarii.
Mama ta a luat-o razna la bătrânețe, Dorina! a izbucnit ea până la urmă.
Ei, hai, lăsați, m-am oripilat eu. De unde scoateți așa ceva?!
Și-a găsit bărbat, de aia! Are un roman nou, așa să știi!
Nu se poate! am râs ușurată. Mama are peste șaptezeci de ani, ce roman?
Să nu zici niciodată niciodată, drăguțo, s-a supărat tanti Eugenia. Ți-o spun eu, am văzut cu ochii mei!
Un amant?
Nu știu de amant, dar mama ta mi-a povestit tot! s-a pus pe vorbit vecina. Ascultă-mă doar.
Ne-am întâlnit ieri pe stradă. Trecea ca furtuna, nici nu m-a observat. Am strigat după ea. Ea, grăbită: Iartă-mă, Eugenia, mă grăbesc să cumpăr niște pește. Ce crezi, să iau crap sau șalău? Am rămas stupefiată. Marioara, tu nici nu mănânci pește! Iar ea: Nu pentru mine, pentru Vasile. Îi place de nu mai poate! Și toată numai zâmbet. Ce să mai zic?!
Poate e doar un cunoscut, am bâiguit eu, încercând zadarnic să-mi amintesc vreun Vasile din cercul mamei. Nimic.
Care cunoscut, Dorina?! Amant, îți spun! s-a răstit ferm.
Și încă ceva, l-a adunat de pe stradă! Acum Vasile stă la ea, în apartament. Îți dai seama?! Dar dacă e vagabond, fost pușcăriaș, bețiv sau cine știe ce scandalagiu? Știi ce vremuri trăim, peste tot numai escroci.
Și, Doamne ferește, unde-ai mai văzut om normal să zacă pe stradă?!
Eram atât de șocată încât am rămas fără cuvinte. Dar tanti Eugenia nu se oprea.
Chiar așa! Marioara mi-a zis: Mergeam pe trotuar, și-l văd zăcea tot ud, murdar. Când m-a văzut, și-a ridicat capul mândru, s-a scuturat. Un adevărat bărbat!
L-am luat acasă, l-am curățat, l-am spălat. I-a ieșit poza, ce să mai! Așa că eu zic să te interesezi repede ce se întâmplă!
Mulțumesc, am răspuns abia șoptit și am închis telefonul.
Eram zguduită, nu mai puteam raționa. Tremuram de emoții. Imaginația mea deja îmi arăta mama târând acasă vreun bețiv nespălat și murdar Brrr Nu mai aveam răbdare până venea soțul de la serviciu, să ținem consiliu de familie.
Mama mea și-a găsit amant, am anunțat abrupt.
Îl cheamă Vasile, și i-am povestit întreaga istorie auzită de la tanti Eugenia.
Soțul s-a uitat la mine cu ochii mărit, încercând să priceapă. Și, cu o undă de speranță, a spus:
Poate exagerează și bârfește baba asta! Ai întrebat-o pe mama ta?
Nu am recunoscut eu rușinată.
Atunci sună, poate totul e doar o prostie. Hai, dă telefon!
Am sunat imediat, cu difuzorul pornit, gata de orice.
Bună, mama, am început.
Dorina! Ce surpriză! Cum sunteți?
Mamă, ești singură? am întrebat, încet, ca să nu trădez emoția.
Nu, și i-am auzit râsul fericit, sunt cu Vasile!
Mi s-a oprit inima. Era adevărat!
Și de unde l-ai găsit? am întrebat cu voce tremurată.
Vai, ce poveste! a început mama, foarte sinceră. L-am găsit pe stradă. Distrus, amărât, murdar. Cum să trec nepăsătoare? Mi-a fost așa de milă, gata să plâng. Acum nu mă mai plictisesc! Ce bărbat să nu aduci în casă?!
Și râdea fericită.
Nu-mi venea să cred!
Mamă nu e bine, am înghițit în sec. Nu poți aduce acasă pe oricine! Alungă-l!
Dorina, nu-ți e rușine? Suntem responsabili pentru cei pe care îi îmblânzim, ai uitat? Și, oricum, pe voi vă văd rar, mi-e greu singură. Acum am din nou un rost! Nu mă mai simt singură. Vasile rămâne, și punct! și mi-a închis telefonul.
Soțul s-a ridicat hotărât:
Așa nu se poate! Ia-ți o haină, mergem la mama ta!
Mă învârteam haotic, cu sufletul la gură, îmbrăcându-mă. Soțul, la fel de agitat, încerca să mă calmeze și pe mine și pe el.
Mama ta e prea bună! Oricine poate profita! Dacă e șarlatan? Dacă vrea apartamentul ei? Vasile, ha! O să văd eu ce-i cu Vasile ăsta!
În jumătate de oră am parcat sub blocul mamei. Soțul a luat o bară de fier din portbagaj și a privit-o atent.
Ce faci cu aia?! am exclamat speriată.
Să fim siguri, dacă Vasile nu pleacă de bunăvoie
Te rog, fără violență! am spus, imaginându-mi scene groaznice.
Abia am pășit în apartament, că soțul a izbucnit:
Unde e?!
În sufragerie, doarme în fotoliu, a zis mama mirată. Dar ce s-a întâmplat?!
Nu l-a mai interesat. A intrat val-vârtej în sufragerie, iar eu după el.
Pe fotoliul mamei, tolănit regește, zăcea un motan uriaș, roșcat! Când ne-a văzut, a sărit, și-a înfășurat coada stufoasă pe lăbuțe și a miorlăit grav.
Vă prezint, acesta e Vasile al meu, a spus mama, intrând râzând după noi.
Dar e pisică! am strigat noi amândoi, cu gura căscată.
Normal, motan. Ce ați crezut voi? a râs ea cu poftă, uitându-se la fețele noastre albe ca varul.