Totul a început într-o după-amiază, când m-a sunat vecina mamei mele.
Steluța, bună ziua!
Bună ziua, tanti Margareta, am răspuns eu surprins.
Cum merge treaba? Copiii sunt bine? a continuat ea.
Toți sunt sănătoși, mulțumim, mi-am găsit cu greu cuvintele, simțind cum mă cuprinde o ușoară neliniște.
Știam bine: tanti Margareta nu era genul care să sune fără motiv. Intuiția nu m-a înșelat.
Steluța, când ai fost ultima dată la mama ta?
Un val de vinovăție m-a cuprins. Am oftat adânc. Trăiam de mult separat de mama, iar de când băiatul meu a început școala, simțeam că viața mea e numai alergătură.
Dimineața pregătește micul dejun pentru toți, du copilul la școală, apoi toată ziua la serviciu. După program, alerg prin magazine, iar când ajung acasă, de-abia apuc să gătesc cina, să spăl vase, să verific temele copilului. Seara mă simt stoarsă de energie, nici gând să mai plec undeva. Iar sâmbăta și duminica, alte treburi: curățenie, rufe, călcat, poate un pic de odihnă… Rar de tot reușeam să trec pe la mama și nu neg, mă mustra conștiința.
A trecut ceva vreme, tanti Margareta, am spus eu încet. Tot am vrut, dar nu am mai apucat. Plănuiam să merg sâmbătă
N-ai observat nimic ciudat la mama ta? s-a interesat vecina cu grijă.
Ce vreți să spuneți? am întrebat, simțind cum mi se strânge stomacul.
Nu știu nu s-a comportat altfel în ultima vreme?
Nu, am răspuns încordată, din câte știu, nu. Dar de ce întrebați?
Of, Steluță, nu știu cum să-ți spun Poate nu e treaba mea a mormăit ea șovăielnic.
Ce s-a întâmplat?! aproape am țipat la telefon, în timp ce mintea mea deja imagina toate scenariile rele posibile.
Steluța, mamei tale i-a venit mintea la bătrânețe a scăpat vecina fără menajamente.
Haideți, chiar așa! m-am revoltat. De unde ați scos asta?
Păi ți-o spun eu! Și-a găsit bărbat, dragă! Are romanță!
Nu se poate! am râs, de data asta cu inima ușoară. Mama are peste șaptezeci de ani. Ce romanțe, mă scuzați?
Nu zice hop înainte să sari, fetițo, s-a arătat jignită tanti Margareta. Eu știu bine ce spun! Am văzut cu ochii mei!
Amant, spui?
Nu, pe mama ta! Ea singură mi-a povestit tot! Ascultă aici.
Ieri m-am întâlnit cu ea pe stradă. Fugea ca vântul, de nu m-a văzut. Am strigat la dânsa să rotesc privirea. Ea: Iartă-mă, Margareta, mă grăbesc, vreau să cumpăr pește. Ce crezi, merluciul sau codul e mai bun? Eu am rămas mută de uimire. Marioara, îi spun, tu niciodată nu ți-a plăcut peștele. Iar ea zâmbește: Nu e pentru mine, Margareta, ci pentru Vasile. Îi place tare mult, de nu te poți apropia! Și radiază de fericire, înțelegi acum?
Poate e doar un cunoscut, am bâiguit eu nepregătită pentru o asemenea poveste, încercând să-mi amintesc vreun Vasile din cercul mamei. Nimic.
Ce cunoscut, dragă? Să fim serioși! Amant, îți spun eu, a declarat cu autoritate tanti Margareta.
Și mai grav, l-a ridicat de pe stradă! Acum locuiește cu ea în apartament! Îți imaginezi? Dacă-i vagabond, fost pușcăriaș, bețiv ori vreun nebun? Tu știi cum e lumea la noi E jale, draga mea! Unde s-a mai văzut, bărbat serios să stea pe stradă?
Am rămas năuc de-a binelea, fără cuvinte, iar tanti Margareta tot nu tăcea.
Ia să vezi! Mergeam, îmi zice mama ta, și deodată-l văd: ud leoarcă, zacând într-o baltă, și mă privește cu ochii mari, triști. Cum m-a văzut, s-a ridicat mândru și s-a aranjat. Ce bărbat! L-am luat acasă, l-am curățat, l-am băgat la baie, a ieșit ditamai frumusețea Ai înțeles, dragă? Eu zic să te duci să vezi cu ochii tăi!
Mulțumesc, abia am putut rosti și am închis telefonul.
Eram șocat. Inima parcă mi se făcuse cât un purice. Mi-l și imaginam pe mama târând în casă un bețiv murdar. Am așteptat să vină soțul de la lucru și imediat am ținut un consiliu de familie.
Mama are un amant! i-am spus direct.
Îl cheamă Vasile, și am povestit pe larg ce-am aflat de la tanti Margareta.
Soțul a rămas cu gura căscată, apoi a încercat să fie rațional:
Poate-s băliverne de-ale babei asteia. Ai sunat-o pe mama?
Nu, am recunoscut jenat.
Sun-o! Poate nu e nimic grav. O să vezi că se clarifică totul.
Cu nodul în gât am format numărul mamei și am pus pe speaker.
Bună, am început când i-am auzit glasul.
A, Steluță, ce faci, draga mea?
Mamă tu ești singură?
Nu, și-am auzit cum râde fericită, stau cu Vasile acum.
Mi s-a strâns inima. Să fie oare totul adevărat?!
Dar de unde l-ai găsit? am întrebat cu voce tremurată.
Vai, ce poveste! a început mama, fără nicio urmă de disconfort. L-am găsit afară, pe stradă, ud și amărât, părăsit de toți. N-am putut să-l las acolo. L-am dus acasă, l-am spălat, l-am hrănit. Acum nu mă plictisesc, am și eu bărbat în casă!
Face de toate, numai să-l vezi, a chicotit mulțumită.
Am amuțit. Oare chiar să fi înnebunit mama?
Mamă, nu poți aduce pe oricine acasă, m-am mobilizat eu. Dă-l afară, e periculos!
Steluța, nu ți-e rușine să vorbești așa? Suntem responsabili pentru cei pe care-i îmblânzim, nu știi? Și oricum, sunteți tot mai rari pe la mine. Mi-era tare greu singură. Acum am motiv să mă bucur de viață.
Vasile rămâne! și a închis telefonul.
Soțul s-a ridicat hotărât:
Nu se poate, trebuie să mergem la mama ta!
Am început să alerg nervosă prin casă, căutându-mi hainele ba invers, ba pe dos. Soțul la fel, plin de grijă.
Prea bună-i mama ta, mare naivă! Oricine o poate păcăli. Cine știe de ce Vasile vrea să-i fure apartamentul! Acum să-l văd eu pe acest Vasile!
În jumătate de oră eram parcați în fața blocului mamei mele în Chișinău. Soțul a luat de la portbagaj o rangă și a privit-o lung.
Pentru ce, Doamne iartă-mă?! am sărit eu speriată.
Niciodată nu știi! a răspuns el serios. Dacă Vasile refuză să plece de bunăvoie
Fără violență, te rog! am strigat, deja văzând scena unui scandal monstru.
Nici n-am intrat bine pe ușă, că soțul a ridicat glasul:
Unde e?
În sufragerie, doarme pe fotoliu, a răspuns mama mirată. Nu mă așteptam să veniți.
Dar soțul deja fugise la sufragerie, eu după el.
Pe fotoliul mamei, dormea tolănit un motan roșcat, ditamai burtoiul! Când ne-a văzut intrând ca furtuna, s-a ridicat, și-a încolăcit coada pufoasă și a mieunat cu glas gros.
Vă prezint pe Vasile, s-a amuzat mama, urmându-ne.
Dar e doar un motan! am strigat în cor, uimiți.
Evident, e motan! Voi ce ați crezut? ne-a zâmbit mama, uitându-se cu drag la noi și la motanul ei.
