Tatăl nu este cu nimic mai prejos decât mama
Pe al doilea soț, Aurelia l-a cunoscut într-o tabără de voluntariat lângă Prut, unde se salvau cuiburile unor păsări rare de braconieri. Venise acolo cu fiul ei de zece ani, Doru.
Mircea era sufletul și motorul întregului proiect biolog pasionat, cu ochii mereu vii. Organiza excursii inedite împreună cu un prieten din copilărie, fiind pentru el și o evadare și un venit suplimentar.
La trei zile după sosire, Aurelia s-a împiedicat pe pietrele ude și și-a luxat glezna. Mircea nu era doar fanatic al naturii, ci și medic practicant. I-a bandajat bine piciorul, a cărat-o până la cort și o săptămână întreagă a avut grijă de ea ca de un copil.
În timp ce Doru, încântat, dădea o mână de ajutor cercetătorilor, între adulți s-a înfiripat o scânteie. S-au purtat însă rezervat amândoi cu un trecut amoros complicat, nu prea și-au dat voie să fie luați de valul îndrăgostelii.
După tabără, Aurelia s-a cufundat cu totul în muncă, încercând să uite acea poveste romantică de vacanță. Mircea a crezut și el că fusese doar o aventură, dar peste două săptămâni deja căuta adresa ei…
Peste jumătate de an s-au mutat împreună, iar după un an s-au cununat.
Mircea s-a implicat trup și suflet în rolul de tată mereu și-a dorit copii, dar ori munca, ori pasiunile îl țineau departe. Doru, crescut doar cu mama și bunica, s-a atașat profund de Mircea și i-a spus tata destul de repede. Au cumpărat un apartament spațios lângă Parcul Valea Morilor și au început să planifice un copil împreună. Aurelia visa de multă vreme la o fetiță, iar Mircea era pe aceeași lungime de undă. Chiar îi găsiseră numele: Ileana. Totul părea să fie perfect.
Dar totul s-a schimbat odată cu nașterea gemenilor pe lângă Ileana, au primit și un băiat, pe care l-au numit Mihai. Aurelia a intrat în vârtejul scutecelor, laptelui și a nopților nedormite. O ajuta cât de mult putea mama ei. Mircea, ca să întrețină familia crescută dintr-odată, s-a angajat la o companie farmaceutică din Chișinău. Era mai tot timpul în deplasări și cu raportări peste raportări. Foarte repede a realizat că nu mai dorea să revină acasă, unde bebelușii plângeau mereu, iar soția lui obosită nu mai putea purta discuții adevărate cu el.
El credea că un bărbat care aduce bani în casă are dreptul la liniște și timp pentru sine. Aurelia era sigură că copiii sunt responsabilitatea amândurora, iar soțul ar trebui să se implice zilnic. Scandalurile și înstrăinarea au început să fie tot mai dese, orice discuție ajungea la reproșuri legate de rolurile în familie.
Liniștea a venit odată cu grădinița. Gemenii abia împlineau trei ani când Aurelia s-a putut întoarce la postul ei de designer. Doru devenise un adevărat sprijin pentru toți. Tensiunea s-a mai risipit. Dar nu pentru mult timp.
După doi ani, Mircea s-a îndrăgostit. De colega nouă la fel de dedicată muncii, liberă și frumoasă cum era el odinioară. După ce a înșelat-o, Mircea, mereu sincer până la extrem, i-a recunoscut imediat tot Aureliei și i-a spus că e mai bine să se despartă.
O să te ajut mereu și pe tine, și pe copii, promit. Și cu apartamentul rezolvăm anul acesta, oricum. Dar acum te rog să iei copiii și să te muți la mama ta. De divorț mă ocup eu.
Dar nu crezi că acest apartament l-am cumpărat împreună, tocmai pentru o familie numeroasă? l-a întrebat calm Aurelia.
Nu exagera! Ofer doar o soluție civilizată! a izbucnit Mircea.
Am nevoie de timp să mă gândesc, a răspuns ea la fel de liniștit.
A stat o săptămână pe gânduri, apoi a venit cu o hotărâre:
Ai găsit pe altcineva. Asta li se poate întâmpla multora. Dar copiii nu sunt doar ai mei, ci și ai tăi. Și vor rămâne mereu copiii noștri, nu-i așa? Nu am să mă cert cu tine pentru apartament, deși am tot dreptul poți locui cu noua ta soție în el. Însă responsabilitățile parentale le împărțim. O să-l iau pe Doru și pe Ileana cu mine. Mihăiță va rămâne cu tine.
Mircea a încremenit.
Ești nebună? Nu pot să cresc singur un copil de patru ani! Eu muncesc! Un copil are nevoie de mamă!
Serios? se miră Aurelia. Ți-ai dorit mereu copii, ai vrut o familie adevărată. Acum ți s-a îndeplinit visul. Și eu muncesc, sau nu știai? Vrei să-ți refaci viața, dar să-mi lași mie trei copii? Nu, dragă, așa nu merge. Ia-ți măcar unul în grijă. E corect.
A izbucnit un scandal cumplit.
Mircea a trântit ușa și s-a văicărit la prieteni, rude și colegi. Toți erau în stare de șoc. O sunau pe Aurelia, o rugau, o certau, spuneau că e lipsită de sentimente. Chiar și mama ei i-a zis că n-o va ierta niciodată. Dar Aurelia nu a cedat: Cu ce e tatăl mai prejos decât mama? Îi iubește, nu? Și-apoi, Mihai e destul de independent de mic.
Mircea, buimac și fără ieșire, a acceptat. Mama lui nu putea avea grijă de nepot din motive de sănătate. Iar noua iubire, după ce a văzut rutina unui tată singur, a dispărut după doar trei săptămâni; nu era dispusă să crească copilul altcuiva.
***
Au trecut trei luni.
Într-o seară, Aurelia a venit să-l ia pe Doru, care petrecuse weekendul la tată. Mircea a deschis ușa. În apartament era curat, mirosea a griș cu lapte, iar Mihai se juca liniștit cu cuburile pe covor.
Mircea arăta obosit, dar împăcat.
Intră, a spus el încet.
Doru s-a dus să-și caute lucrurile, iar adulții au rămas la bucătărie.
Să știi, a început Mircea fără să o privească, primele săptămâni te-am urât de moarte. Am crezut că vrei să te răzbuni crunt. Dar apoi… Apoi pur și simplu l-am descoperit pe Mihai. Îi plac roșiile și portocalele. Îi e teamă de aspirator. Iubește lego și doarme cu sunetul nostim al respirației. Adoarme doar dacă-l zgârii pe spate.
Și-a ridicat ochii spre ea:
Am devenit, cu adevărat, tatăl lui. Nu doar în weekend, ci zi de zi.
Aurelia a ascultat fără să spună nimic.
Nu-ți cer iertare pentru ce a fost. Dar… îți mulțumesc pentru el, a dat din cap spre Mihai. Pentru noi doi.
Știam, a răspuns Aurelia într-un târziu.
Ce anume? Că mă voi descurca?
Asta oricum. Dar mai ales, că vei ajunge să-l iubești cu adevărat. Pe bune. Noi am fost mereu maximalisti, Mircea, și în dragoste, și în muncă, și acum în a fi părinți.
Deci, totuși, a fost răzbunare?
Aurelia a zâmbit și, ieșind din bucătărie, a spus:
Nu. A fost singura șansă să-l regăsesc în tine pe omul de care m-am îndrăgostit odată. Și cred că am reușit.
A plecat, lăsându-l în liniște cu băiețelul lor. Pentru prima dată după multe luni, amândoi au înțeles că, deși căsnicia lor a apus, familia într-un mod ciudat și greu a rămas întreagă. Pentru că uneori, trebuie doar să-ți asumi responsabilitatea ca să devii, cu adevărat, părinte.
