– Bună ziua, Doamnă Magdalena! Îmi cer scuze că vă deranjez, sunt vecina dumneavoastră de la etajul de jos.
– Imediat dau muzica mai încet, răspunse tânăra într-un halat lejer, ținând în mână un pahar cu vin alb.
– Nici nu era nevoie, nu pentru muzică am venit. Tocmai ce m-au sunat de la serviciul soțului, au zis că trebuie să ajungă urgent acolo.
– S-a întâmplat ceva grav?
– N-au zis nimic concret. Doar că trebuie să ajung de urgență. Mama e departe, iar cu emoțiile de acum nu pot lăsa copilul singur, deși are șapte ani și jumătate și se descurcă de obicei. N-ați putea sta un pic cu el? Aș sta mai liniștită.
– Sigur, mă schimb și cobor imediat.
– E băiat liniștit, ba stă pe tabletă, ba pune întrebări.
***
Tânăra, îmbrăcată într-un maiou alb și blugi, stătea la masă, sorbea ceai și vorbea la telefon:
– Ruxandra de la contabilitate e chiar îngustă la minte, clar! Se vede de la o poștă cum îi dă târcoale domnului Petre Florin.
În bucătărie intră băiețelul cu o tabletă în mână. Din tabletă se auzeau voci certându-se doi prezentatori încercau să demonstreze câte un mit. Pe maioul copilului scria Viitorul aparține roboților!.
– Te sun eu mai târziu, particip la o acțiune de voluntariat, spuse tânăra. Salut, eu sunt mătușa Svetlana. Vrei un ceai?
– Nu, mulțumesc. Eu sunt Claudiu, mama mi-a zis de dumneavoastră. Sunteți foarte frumoasă… dar mama zice că toate fetele frumoase sunt nefericite. Iar tata îi spune mamei că dacă-i după logica ei, ori e urâtă, ori a făcut o alegere proastă la căsătorie.
– Simpatici părinți ai! Mersi pentru compliment, dar despre nefericire…
– Soțul dumneavoastră unde e?
– Ei, cum să zic… a plecat până la magazin. Acum vreo trei ani.
– Aha, am înțeles! V-a lăsat!
– Claudiu, aveți pe aici ceva mai tare decât ceaiul? Cu discuțiile astea aiurite m-ai amețit…
– În frigider cred că a rămas niște vin, dar eu nu am voie.
– Mai bine rămân la ceai, totuși! Când ești în vizită…
– Mătușa Svetlana, vă trebuie un alt soț.
– Lasă, Claudiu, te aștept să crești! Pe unde să găsesc și eu unul…?
– Ce fel căutați? Am văzut la emisiunea de la PRO TV, trebuie să știi exact ce vrei.
– Trimite-mi și mie link-ul! Eu aș vrea pe cineva bogat, frumos, bun la suflet, care să mă iubească și să mă răsfețe cu de toate…
– Dar el de ce ar avea nevoie de dumneavoastră?
– Cum adică?! Păi eu o să-l iubesc, o să merg la SPA…
– Da ce folos are domnul ăla de la dumneavoastră? Că dacă e deștept, sigur vrea o parteneră adevărată. Ce rost are să stea cu cineva care nu aduce nimic bun?
– Unde ziceai că e vinul? tânăra deschide frigiderul, varsă ceaiul în chiuvetă și pune vin în cană.
– Am văzut la emisiunea despre nevestele milionarilor, toate devin alcoolice. Stau toată ziua singure prin vile și beau…
– Asta, dragul meu Claudiu, se numește singurătate. Bei cu mine? Glumesc!
– Ghiciți cu cine mă însor eu?
– Nu cred că cu mine, nu?
– Pe bune!
– Și cu cine?
– Cu Ancuța. Ea e cu mine la cercul de robotică. E mai deșteaptă decât mine! La ultimul concurs ni s-au stricat modulele. Și eu m-am panicat. Dar ea a avut ideea să ieșim afară, că acolo nu era semnal ca în sală. Imediat modulele s-au conectat! Am câștigat concursul! Ea e echipa mea! Pe ea chiar am de ce s-o iubesc!
Tânăra a băut dintr-un suflet cana cu vin, apoi și-a mai pus una.
– Ancuța, ce norocoasă ești! Deci vrei să spui că pe cine cauți tu trebuie să te caute pe tine?
– Pe cei puternici îi găsesc oamenii singuri! Nu trebuie să cauți ca după roșii prin piață.
– Of, psihologule! Nu te înțeleg.
– Ajungeți să fiți dumneavoastră bogată, frumoasă și bună! Ați înțeles?
– Și atunci, la ce bun să mai caut pe cineva? Aș învăța engleza, aș călători, m-aș înscrie la dansuri, la gătit. Sarmale n-ar ști nimeni ca mine să facă!
– Și acum de ce nu vă lasă nimeni?
– Nu am un soț care să plătească totul.
– Aha, deci vreți să fiți ca un parazit! O să trăiți toată viața după alții, nu după capul dumneavoastră!
– Hei, te rog să nu mă mai jignești. Vreau doar să fiu fericită ca o femeie normală.
– Vă uitați prea mult la telenovele! O să căutați toată viața Făt-Frumosul care nu există, în loc să trăiți cu adevărat!
– Gata! Ajunge! Du-te în cameră! Deșteptule! E timpul de culcare!
Băiatul a intrat la el în cameră. Fata deja plângea, a terminat vinul. Telefonul i-a sunat, a respins. S-a deschis ușa de la intrare. Au intrat două persoane, veseli, cu obrajii rumeniți de emoție și puțin vin.
– Svetlana, mulțumim mult că ai stat! zise vecina veselă.
– Nicio problemă. Am găsit vinul…
– Nu-i bai, lasă.
– Văd că totul e bine cu soțul.
– Vai, asta a fost o glumă pusă la cale cu colegii lui. Azi e aniversarea primului nostru sărut și am vrut să-i fac o surpriză la lucru. Când am ajuns, era pe jos cu o pancartă pe piept Sunt Frumosul Adormit, săruți-mă!. Apoi am plecat la film, ca-n studenție.
– Deci toată lumea m-a pus la încercare azi. Mă scuzați, eu mă retrag.
– Cum s-a comportat Claudiu? o întrebă mama lui de la ușă.
– Groaznic. Să mai stați cât de des la mine, că mi-a dat multe lecții de viață.
Morala: Căutând fericirea în visuri și așteptări de la alții, pierdem ocazia să o găsim în curajul de a deveni pe cont propriu ceea ce ne dorim și abia atunci oamenii potriviți se adună în jurul nostru.
