– Bună ziua, Stela! Iertaţi-mă, vă deranjez, sunt vecina dumneavoastră de jos.
– Imediat dau muzica mai încet, a răspuns tânăra într-un halat subţire, ţinând un pahar de vin în mână.
– Nu, vă rog, nu e nevoie. M-au sunat de la serviciul soţului, i-au cerut să ajungă acolo urgent.
– E ceva legat de sănătate?
– Nu au zis nimic. Doar că trebuie să fie urgent. Până la mama e cale lungă. Aţi putea să staţi cu băiatul meu? Are şapte ani şi jumătate, practic poate rămâne şi singur, dar eu mă agit oricum Sunt deja destul de tensionată
– Desigur, mă îmbrac repede şi cobor.
– E băiat liniştit, fie stă cu tableta, fie pune o mulţime de întrebări.
***
Tânăra în tricou alb şi blugi, şezând la masă, bea ceai şi vorbea la telefon:
– Asta, Irina din contabilitate, e dusă cu pluta. Se vede clar cum se dă la domnul Petru-Ioan.
În bucătărie intră un băiat cu tableta în mână. Din tabletă se auzeau voci certându-se parcă dintr-o emisiune cu experimente ştiinţifice. Pe tricoul băiatului scria Viitorul e al roboţilor!.
– Scuză-mă, revin eu, fac un act de caritate, zise fata, apoi închise. Salut, eu sunt mătuşa Stela. Vrei un ceai?
– Nu, mulţumesc. Eu sunt Călin. Mama mi-a spus. Şi sunteţi frumoasă Deşi mama zice că toate frumoasele sunt nefericite. Iar tata îi răspunde că după logica asta, ori ea e urâtă, ori au căsătorie nereuşită.
– Aveţi părinţi haiosi. Mulţumesc de compliment, dar cu nefericirea
– Dar unde e soţul dumneavoastră?
– Eh, să zicem aşa a mers după pâine. Acum vreo trei ani.
– Aha, am înţeles! V-a părăsit!
– Auzi, aveţi ceva mai tare ca ceaiul prin casă? Mă rupe discuţia asta
– Vin ar fi în frigider.
– Mersi, dar mai bine ceai. Totuşi sunt în vizită.
– Mătuşa Stela, vă trebuie un alt soţ.
– Călin, aştept să mai creşti. Sau, cine ştie pe unde găsesc Da tu ce zici, unde să-l caut?
– Am văzut o emisiune trebuie să-ţi imaginezi clar ce vrei.
– Trimite-mi linkul, te rog. Deci unul bogat, frumos, bun la suflet. Să mă iubească, să mă răsfeţe
– Dar dumneavoastră, ce-i oferiţi la schimb?
– Cum, ce să-i ofer? Dragoste, merg la SPA
– Da ce-i iese lui din asta? Dacă-i deştept, vrea un partener. Nu are nevoie de parazit.
– Reaminteşte-mi, unde ai zis că e vinul? Fata a deschis frigiderul, a aruncat ceaiul în chiuvetă şi a turnat vin în cană.
– Am mai văzut o emisiune despre neveste de milionari. Toate se lasă de băut. Stau în vile şi beau toată ziua.
– Asta e, dragă Călin se cheamă singurătate. Bei cu mine? Glumesc
– Ştiţi pe cine o să iau de nevastă?
– Pe mine, normal!
– Nu, de-adevăratelea.
– Pe cine?
– Pe Doina. Mergem împreună la robotică. E deşteaptă, mai deşteaptă ca mine. Odată la concurs, modulele nu se conectau. Eram pe aceeaşi echipă. Eu m-am panicat, robotul nostru nu mergea. Ea m-a liniştit şi am încercat din nou. Se vedeau zece dispozitive, dar nu şi ale noastre. A luat modulele şi m-a scos afară, spre păduriţa de lângă bloc. Acolo nu era niciun semnal. Imediat s-au găsit. Şi am câştigat concursul. E echipa mea! Am încredere în ea! Pe ea merită s-o iubeşti.
Fata a dat pe gât toată cana cu vin. Şi-a mai pus una.
– Eh, Doina asta mi l-a suflat pe așa un mire frumușel. Deci, zici să-mi caut bărbat la serviciu?
– Cei puternici te găsesc ei! Nu-i ca şi cum cauţi roşii în piaţă.
– Auzi, psihologule, nu te-am înţeles!
– Deveniţi bogată, frumoasă şi bună! Cum sună?
– Şi-atunci de ce mi-ar mai trebui cineva? Aş călători, aş învăţa engleza, aş merge la dans şi la cursuri de gătit. Cine ştie ce minunăţii aş aduce pe masă!
– Ce vă împiedică acum?
– N-am bărbat care să plătească pentru toate.
– Atunci, eşti exact ce ai zis: un parazit.
– Hei, nu mai insulta! Eu vreau doar fericire obişnuită de femeie.
– Să nu te mai uiţi la atâtea filme. O să cauţi toată viaţa un bleg imaginar și nu o să trăieşti cu adevărat!
– Taci din gură! Ce ştii tu! Du-te la tine! Deşteptule! La culcare!
Băiatul a plecat. Fetei îi curgeau lacrimile. A băut restul vinului. Telefonul i-a sunat. A respins apelul. Uşa de la intrare s-a deschis. Au intrat vecina cu soţul, veseli şi un pic ameţiţi, cu ochii sclipind de fericire.
– Steluca, mulţumim mult că ai stat cu el! cântă vecina.
– Nu e nicio problemă. Am băut vinul vostru
– N-are nimic!
– Văd că totul e bine cu soţul!
– Ei, el şi-a pus colegii să mă sperie. Nebuni! Azi e aniversarea primului nostru sărut. Am venit la birou, el zăcea pe podea cu un bilet pe piept: Sunt frumosul adormit. Sărută-mă! Pe urmă am luat un vin şi-am mers la film, ca-n studenţie.
– Parcă v-aţi pus de acord să mă scoateţi din sărite Eu chiar trebuie să plec!
– Cum s-a purtat Călin? a întrebat mama lui la uşă.
– Rău. Foarte rău. Pot să stau mai des cu el? Să-l educVecina a zâmbit larg, luându-şi copilul de mână.
– Îl chem mai des, cu drag! Poate înveţi ceva de la el, dragă Stela.
Călin s-a întors şi, pe scară, i-a făcut cu ochiul.
– Şi nu uita: cei puternici te găsesc ei!
Uşa s-a închis. În tăcerea apartamentului, Stela s-a sprijinit de perete şi a început să râdă cu lacrimi, eliberată. Şi-a pus muzică în surdină, a deschis larg geamul să intre aerul nopţii şi a dansat printre umbrele care i se roteau pe pereţi. Pentru prima oară, singurătatea avea miros de început, nu de sfârşit.
Din hol, telefonul a vibrat discret. Un mesaj de la Călin: Mătuşa Stela, nu te supăra. Şi dacă ai nevoie de ajutor, să ştii că-ţi pot construi un robot vesel. Lucrez la el.
Stela a zâmbit şi i-a răspuns: Fac rost şi eu de-o baterie puternică. Să vezi cum prind viaţă. Pe strada aproape pustie, cineva râdea cu poftăvisul unei femei obișnuite, de acum, chiar putea începe.
