Surpriză! a răsunat vocea rudelor, în timp ce intrau neinvitate la aniversarea mea. Sentiment reciproc, am zis eu calm. Surprizele le plătește cel ce le organizează.
Ilinca își aranjă breteaua rochiei smarald pe umăr, privind critic în oglindă, apoi zâmbi mulțumită. Patruzeci de ani. Pentru unii, o cifră care dă fiori, dar pentru Ilinca însemna libertate, independență financiară și o voce sigură în a spune nu.
Ilinca, a venit taxiul, îi strigă Rareș din vestibul, cu admirație sinceră în privire. Ești o apariție! Sigur nu chemăm pe nimeni?
Rareș, am discutat deja, spuse Ilinca, luându-și clutch-ul. Fără musafiri, fără stat la bucătărie, fără taie vreo salată și unde mi-s papucii. Doar noi doi, un restaurant bun și liniște. Vreau să mănânc un steak fără să aud sfaturi de la mama ta despre mestecatul corect.
Rareș râse. Știa prea bine că relația Ilincăi cu doamna Florica era ca o bătălie rece: perioade lungi de tăcere, urmate de rafale de critici și sfaturi necerute.
Așa să fie. Ziua ta regulile tale, acceptă el.
Restaurantul Pavonul de Aur n-a fost ales întâmplător: decor somptuos, draperii din catifea, tavan cu stucatură, iar prețurile în lei moldovenești făceau pe oricine să clipească din ochi des. Locul perfect să te simți regină pe seară.
Au intrat așteptându-se la o masă cochetă, la geam. Administratorul, zâmbind larg, i-a condus spre mijlocul localului. Dar nu la geam.
Masa dumneavoastră e pregătită, a anunțat, indicând masa masivă din centrul sălii.
Ilinca s-a înlemnit: în loc de tablou romantic, masa era întinsă pe doisprezece persoane. Și era deja ocupată.
Regina neîncoronată la capul mesei era doamna Florica, într-o rochie strălucitoare. Lângă ea, unchiul Mircea dădea gata icrele cu pâine pe nemestecate. Pe cealaltă parte, cumnata Viorica îi ștergea băiatului cel mic fața cu un șervețel, în timp ce fiul cel mare încerca tapițeria scaunului cu furculița.
Surprizăăă! a tunat Florica, cu voce de funcționară bătrână la pașapoarte, când ne-a văzut. Sala întreagă s-a întors. Rareș a rămas alb la față, o privi pe Ilinca. Ea tăcea, dar în ochii i se citea o lumină rece semn clar că urmează riposta.
Mamă? bâigui Rareș. Ce căutați aici?
Cum ce? exclamă Florica, făcând vânt paharului. Are nora iubită rotunjire la ani! Ce, s-o lăsăm singură, sărăcuța? Noi suntem familie! Haideți, v-am așteptat, luați loc, deja am început un pic.
Ilinca păși încet spre masă. Felurile de pește, delicatese de carne, sticle de coniac scump, stridii totul încărca masa. Unchiul Mircea privea stridiile suspicios, dar le dădea gata ca excavatorul.
Doamnă Florica, spuse Ilinca calm, rezervarea era pentru doi.
Lasă, nu fii acră! i-a tăiat Viorica elanul, turnându-și vin. Mama a dat telefon la administrator, a zis că o fi mai multă lume. Au bombănit, dar masa e pe cinste! Ilinca, de ce-ți iei rochii cu spatele gol? La patruzeci de ani, trebuie mai cuviincios, pielea nu mai e ca piersica.
Viorica, ai maioneză pe bărbie, i-a replicat Ilinca cu un zâmbet glacial. Și fiul tău tocmai răstoarnă sosiera pe covorul din secolul al XIX-lea.
Un zgomot de sticlă spartă a confirmat: băiatul răsturnase vaza cu flori.
Nu-i nimic, strigă Florica peste încăierare. Să zicem că aduce noroc! Ospătar, un salată cu crab și fel principal, vă rog!
Ilinca se așeză. Rareș s-a strâns cât un bob de mazăre, simțind privirea soției: precisă, ca o pușcă de lunetist.
Deci ați vrut să-mi faceți surpriză, oftă Ilinca, desfăcând șervețelul.
Evident! Florica deja lua a treia porție de sturion. Știm că ești zgârcită, mereu gătești singură. Acum e petrecere! S-a adunat neamul! Mircea a venit special din sat, a plecat de la lucru devreme.
Eu la depozit lucrez, mi-am stricat spatele, merit o relaxare, completă Mircea. Dar mare coniacu ăsta, Ilinca, nu ca prostia de la Revelion.
Tonul invitaților a crescut. Viorica comenta cu voce tare că Ilinca ar trebui să mai facă un copil, că timpul nu doar că bate, ci strigă!, iar cariera e bărbaților, că femeia-i cu oala. Florica aproba, comandând cele mai scumpe feluri.
Eu vreau homar, declară soacra. N-am mâncat niciodată. Și și pentru Viorica. Copiii desert, cel mai mare!
Mamă, e cam scump, murmură Rareș.
Taci! îi tăie scurt Florica. Nevasta de ziua ei, vă scoateți banii!
Apogeul a fost după o oră. Florica, încinsă de vin, s-a ridicat cu toastul, a bătut cu furculița în pahar:
Ilinca, ai patruzeci. Tinerețea-i scurtă. Să nu te mai pui numai pe tine pe primul loc. Privește la Viorica trei copii, bărba-su bea, dar măcar are familie. Tu? Doar birouri, fitness. Ești egoistă, Ilinca. Dar tu totuși ești a noastră, te iubim. Pentru familie!
Pentru familie! a răcnit Mircea.
Viorica a început să chicotească. Rareș a strâns pumnul, gata să intervină, dar Ilinca și-a pus mâna peste a lui. S-a ridicat încet, toată sala tăcea. Zâmbetul ei a făcut ospătarul să dea un pas înapoi.
Mulțumesc, doamnă Florica, a spus Ilinca tare și clar. Mi-ați deschis ochii. Am fost egoistă, credeam că aniversarea e doar sărbătoarea mea. Dar m-ați lămurit: familia e pe primul loc.
Soacra a dat din cap, bucuroasă.
Și dacă tot e vorba de generozitate și surprize… Ilinca a făcut pauză. Ospătar!
Tânărul a venit într-o clipă.
Nota, vă rog.
Acum? s-a mirat Viorica, molfăind încă homarul. N-am gustat desertul!
Poftă bună, dragilor, a spus Ilinca dulce.
Ospătarul a adus mapa cu bonul. Suma era de-a dreptul astronomică pentru Chișinău cât pentru o mașină la mâna a doua. Rudele au mâncat și au băut cât într-un an.
Vaaai! a fluierat Florica. Rareș, scoate cardul!
Ilinca a trântit mapa și a dat-o ospătarului.
Domnule, a spus tare și răspicat noi avem bugete separate. Să achitați separat: două salate Caesar, două steak rib-eye și apă minerală. Atât am comandat noi.
În sală s-a așternut liniștea. Se auzea din nou musca bâzâind.
Adică cum? Florica s-a înroșit. Ilinca, glumești?
Fără glume, Ilinca a plătit cu cardul. Bip. Achitat.
Nu se poate! a țipat Viorica. E ziua ta! Ne-ai invitat!
Eu? Ilinca a ridicat sprânceana. Nu v-am invitat. Ați zis singuri: Surpriză!
S-a ridicat, și-a potrivit rochia și a privit soacra de sus.
Ați invadat sărbătoarea mea fără invitație, ați comandat ce n-am ales, ați fost obraznici și m-ați jignit. Rețineți bine: surpriza o plătește cel care o face.
Rareș! s-a trântit Florica, cu mâna la inimă. Nevasta ta a luat-o razna! Fă ceva! Mă apucă tensiunea!
Rareș s-a ridicat încet, privind sala. Privirea s-a oprit pe mama lui, apoi pe Mircea, ce încerca să ascundă sticla de coniac sub masă, și pe Viorica cu copiii plini de sos și firimituri.
Mamă, a spus liniștit Ilinca are dreptate. Dacă voiați să faceți chef, v-a ieșit. Rămâneți, noi avem alte planuri.
A luat-o pe Ilinca de braț și au plecat.
Nerecunoscătorilor! a zbierat Florica, uitând brusc de problemele medicale. Să nu aveți niciodată bani! Viorica, sună la poliție!
Nu-i cazul, a intervenit administratorul localului, un bărbat impunător, cu doi bodyguarzi după el. Dar nota trebuie plătită integral. Acum.
Ilinca și Rareș s-au îndepărtat pe fundalul gălăgiei din sală.
Eu nu am atâția bani! țipa Viorica agitând mâinile. Mircea, tu plătește, ai mâncat cel mai mult!
Eu?! se indignă Mircea. Doar am gustat o salată! Tot soacră-ta a comandat!
Cine-i soacră!? urla Florica, neștiind ce să mai spună.
Ieșiți în aerul răcoros al serii, Ilinca a răsuflat ușurată.
Cum te simți? a întrebat Rareș, cu brațul peste umerii ei.
Sincer, e cel mai bun cadou de ziua mea. Parcă am scos un ghiozdan cu pietre de pe umeri, după zece ani.
N-o să ne ierte ușor, a zis Rareș zâmbind.
Sper tot atât de mult! i-a răspuns Ilinca. Poate de-acum știu că și surpriza se poate întoarce.
Epilog (după o săptămână)
Telefonul Floricăi era demult pe lista neagră, dar veștile au ajuns la Ilinca prin rude. Soarta i-a lovit pe musafiri brusc: nici unul n-avea cash la ei. Au făcut scandal două ore. Administratorul a fost de neclintit. Mircea a lăsat gaj ceasul de aur al familiei și a dat o recipisă. Viorica și-a chemat soțul, care a venit furios, aflând suma ce trebuia acoperită banii pentru cauciucuri și reparația mașinii. Pentru Viorica a început un post negru și lung.
Florica a încercat să simuleze un atac de cord, dar ambulanța nu i-a găsit decât intoxicație alcoolică și supraalimentare. A trebuit să-și scoată banii puși deoparte pentru o blană nouă.
Dar ce a fost mai dulce? Dușmănia între ei s-a declanșat rapid: Viorica dă vina pe mamă, Florica pe Mircea și Mircea vrea înapoi ceasul. Tabăra contra Ilinca s-a dezmembrat sub propriul ospăț.
Ilinca sorbea liniștită cafeaua, citind o carte. În casă era liniște. Telefonul nu suna. Nimeni nu-i cerea bani, sfaturi sau nu-i preda lecții de viață.
Dreptatea, la fel ca frigul, se servește cel mai bine cu nota separat. Să nu uiți niciodată: să plătească surpriza cine o face.
