Jurnal personal, joi dimineața
Sunt pensionară, iar azi, la ghereta mea cu covrigi de pe colț unde sunt zilnic, de ani de zile am trecut printr-o aventură care mi-a lăsat un gust amar, dar și un strop de satisfacție. Încă mă gândesc la ce s-a întâmplat
Eram la masa mea mică, cu fața zâmbitoare către clienți, când se apropie doi bărbați. Îmbrăcați la costum, cravată, o servietă lucioasă din aceia care vor să pară importanți, dar privirea îi trădează.
Bună dimineața, doamnă, zice unul dintre ei, cu un zâmbet de comerciant care ți-ar vinde și aer. Dvs. sunteți proprietara acestui stand?
Eu sunt, dragă. Să vă pun câte un covrig? Abia i-am scos, calzi sunt, numai buni.
Nu, nu pentru asta am venit. Zona asta este una de interes comercial și trebuie să reglementăm unele acte.
Aici mi-am dat seama de unde bătea vântul, dar am decis să mă fac că nu pricep.
Of, măi copii, reglementăm acte Eu de abia mă reglementez cu glicemia. Am diabet, tensiunea, iar zilele trecute mi-au zis că am colesterolul cât cerul! Aveți și dvs. colesterol? Vă zic eu ce pastile mi-a dat doctorul, dacă vreți…
Doamnă, trebuie doar să semnați, încearcă să mă oprească.
Nu-i frumos să întrerupi o bătrână, zic eu. Cum spuneam de la pastilele astea m-am umflat toată ca balonul, iar fiică-mea, săraca, se desparte Bărbatul ei, domnule, leneș ca și primul soț, Dumnezeu să-l ierte!… Că nici cât trăia n-a fost altfel
Celălalt deveni deja nervos și scoate câteva hârtii.
Doamnă, e vorba de o amendă de douăzeci și cinci de mii de lei moldovenești și
Douăzeci și cinci de mii?! Măi copile, eu de abia strâng de chirie! Gazul știi cât s-a scumpit? Curentul? Nepotul meu cel mic, care visează să devină veterinar, tot îmi zice să sting boilerul, dar la vârsta mea nu merge fără apă caldă, mă dor oasele
Vă rog, ascultați-ne
Ba voi ascultați-mă pe mine. Știți cum e să vinzi covrigi la șaizeci și opt de ani? Pensia mea nu acoperă nici medicamentele. Am artrită la genunchi, mâini, gât Nici nu dorm de durere uneori. Fără să vin aici, nu am ce mânca. Și voi îmi cereți douăzeci și cinci de mii?! Puneți-mă jos aici și vedeți de ce vă bateți capul.
Se priveau între ei și li se făcuse cald: cămășile ude la gât.
Poate găsim o soluție în rate
Rate? Eu am rate la bancă, la farmacie, la magazin. Chiar și la vecina, pentru dinte! Știi cât costă să-ți pui un dinte? Opt mii de lei, domnule! Și la stat!
Unul deja băga foile la loc.
Stați că n-am terminat. Sora mea e la dializă. Știți ce-i aia? Trei ori pe săptămână, patru ore la aparat. O suferință. Asigurarea nu acoperă tot. Ne strângem toți frații și surorile, punem mână de la mână, dar eu la fiecare 100 de lei câștigați din covrigi dau și pentru ea. Și acum amendă? Pentru ce? Am toate actele. Am aviz de la primărie, sunt înregistrată, plătesc impozit puțin, că puțin câștig. Carnet de sănătate am. Vreți să vi-l arăt?
Scot portofelul, plin de hârtii.
Uitați! Avizul e valabil până la anul. Semnat, ștampilat. Dar voi de la ce direcție ați zis că sunteți?
Au început să se retragă.
Nu ne-am prezentat? Ciudat! Să știți că nu-s chiar prostuță, chiar dacă-s pensionară. Înainte să vând covrigi, am stat treizeci și cinci de ani la primărie la serviciul avize. Știu prea bine cine și ce are voie să ceară și știu că un inspector adevărat nu vine cu costum ieftin și nu cere bani fără chitanță.
Mai ceva: la colț e cameră de supraveghere. Iar ginerele meu e polițist. El mi-a găsit locul ăsta, că e sigur. Să-l sun? E la trei străzi distanță.
Erau gata-gata să o ia la fugă.
Nu, doamnă, s-a produs o eroare
Luați câte un covrig la drum! Să vedeți că nu-s supărăcioasă!
O clientă veche râdea cu lacrimi.
Jumătate de oră i-ai ținut cu poveștile!
Să știi că jumătate dintre cele spuse au fost minciuni. N-am diabet, fata mea e bine, iar sora la fel. Dar ăștia cred că dacă ești bătrână și săracă, ești și naivă.
Dar ginerele polițist?
Asta e adevărat! Camera, la fel. Și actele, în primul rând. Că una-i să fii sărac, alta-i să fii prostuț. Vând covrigi fiindcă pensiile-s mici, nu fiindcă nu știu socotit.
Am pus pe tavă covrigii de zi, cu extra zahăr, și am pornit cu inima împăcată.
Tu ce crezi te face sărăcia vulnerabil sau experiența de viață și șmecheria prețuiesc mai mult decât orice diplomă?
