Stai jos! Nu suntem acasă! a rostit calm Petru.
Dar sună la ușă! Valentina s-a oprit în loc, ridicându-se puțin de pe canapea.
Să sune, a răspuns Petru fără să-și schimbe tonul.
Și dacă e cineva important? Sau pentru ceva serios? a întrebat Valentina, neliniștită.
E sâmbătă, e douăsprezece, ai invitat pe cineva? Eu nu aștept pe nimeni! Concluzia?
Doar mă uit pe vizor! a șoptit Valentina.
Șezi jos! în vocea lui Petru era o fermitate de neclintit. Nu suntem acasă, oricine ar fi! Să-și vadă de drum!
Chiar știi cine-i? l-a întrebat Valentina, suspicioasă.
Presupun, tocmai de-aia nu vreau să te vadă cineva pe la geam!
Dacă e cine cred eu, nu pleacă așa ușor! a spus Valentina ridicând din umeri.
Depinde cât rezistăm fără să le deschidem! Petru a rămas calm. Căci nu or să doarmă pe scară. Nici noi nu avem treabă azi. Ia-ți căștile, telefonul și uită-te la un film.
Petrică, mă sună mama, i-a arătat Valentina ecranul telefonului.
E clar, la ușă-i mătușa ta cu Ionică al ei, a tras concluzia Petru.
De unde știi?
Dacă era vărul meu, mă suna mama! Exact cum faci tu cu a ta!
Doar asta crezi că poate fi?
Dacă-s vecinii, nu mă interesează. Prietenii ne-ar fi sunat înainte sau ar fi plecat deja după două bătăi în ușă. Așa e civilizat! Să stea și să bată o jumătate de oră doar neamurile pisăloage fac așa!
Petrică, e mătușa, a spus Valentina cu suspin. Mama a trimis mesaj. Ne întreabă pe unde umblăm, că mătușa Margareta vrea să stea două zile la noi, are treburi prin oraș!
Scrie-i că orașul e plin de pensiuni! Petru zâmbi amar.
Nu pot să-i spun așa ceva! Valentina l-a certat din priviri.
Atunci scrie că nu suntem acasă, că stăm la hotel din cauza gândacilor! i-a venit ideea lui Petru.
Bine! Valentina a tastat repede.
Petre, zice să-i găsim mătușii două camere, și pentru Ionică! Valentina era buimacă.
Spune-i că n-avem bani! Ba mai mult, am stat două nopți la hostel, în cameră cu cincisprezece muncitori veniți din provincie! Petru a râs de propria idee.
Mama mă întreabă când ne întoarcem.
Peste-o săptămână! a gesticulat Petru.
Soneria s-a oprit, amândoi au răsuflat ușurați.
Petre, mama zice că peste o săptămână vine iar mătușa, a spus Valentina resemnată.
Și iar nu suntem acasă! a replicat Petru.
Nu rezolvăm nimic fugind mereu Dacă vin într-o zi de lucru? Sau ne așteaptă după serviciu? Atât mătușa, cât și vărul tău sunt în stare de orice!
Așa e Și cine ne-a pus să luăm apartament cu trei camere?
Pentru viitoarea familie mare, ziceam! și-a amintit Valentina.
Trebuie să avem un copil! Sau deodată doi! Petru a spus serios.
N-am zis că-s contra, dar știi că trebuie investigații! Nu reușim!
Să scăpăm de stres și o să fie bine, a spus Petru cu convingere, numai că n-apucăm din cauza rudelor, ba de la tine, ba de la mine!
Valentina nu a protestat. Știa că are dreptate.
***
Când au decis să se căsătorească, au făcut toate testele scumpe. Totul era perfect. Dar după nuntă, planul de a avea copii a fost amânat pentru că trebuiau bani pentru o casă.
La moștenire nu aveau de ce să viseze. Doar mama fiecăruia locuia la bloc, într-o singură cameră. Nimeni n-avea unde să-și primească neamurile.
Cinci ani au tras din greu, au economisit fiecare leu. În final și-au luat un apartament generos. Bloc vechi, au investit și în renovare, mobila de la zero. Dar ce bucurie au simțit!
În minte le cânta refrenul cu vechile melodii populare de la radio.
Nici n-au apucat să termine cheful de casă nouă, că la ușă a apărut mătușa Margareta cu Ionică alături.
Ca să nu se revolte tinerii, mătușa a venit însoțită și de mama Valentinei.
Aveți loc destul aici, nu ca pe vremuri, când stăteam noi înghesuiți cu Valentina într-o cameră! a bucurat situația soacra.
Ce bine-i aici, a aprobat mătușa Margareta. Exact de o cameră am nevoie pentru mine și Ionică doarme separat!
La noi în sufragerie nu se doarme! Petru a răspuns apăsat.
N-am venit să mă odihnesc, ci să rezolv treburi, a râs mătușa. Valentina, să-i explici soțului că Ionică sforăie noaptea, nu pot sta cu el într-o cameră!
Nici n-ați pus masa pentru musafiri…
Nu v-am așteptat! s-a scuzat Valentina.
Nici frigiderul nu-i plin, a completat Petru, solidar cu soția lui.
Fii bun, Petrică, dă fugă până la magazin, iar tu, Valentina, hai la bucătărie! a poruncit mătușa cu autoritate.
Ce stați așa? Așa primiți voi oaspeți? a ridicat tonul și soacra.
Dacă nu vă convine a vrut Petru să zică, dar Valentina l-a tras deoparte.
Când a putut să vorbească, Petru a întrebat:
Valentina, nu s-a încurcat nimeni? Îi dau afară la mama ta și gata!
Petru, femeie simplă, de la țară, așa obișnuiesc acolo!
Cunosc și eu viața la sat, dar tupeul nu-i tradiție nicăieri!
Dragul meu, nu mă pune să mă cert cu mama și cu mătușa! Știi ce gălăgie fac după aceea
O să mă certe o lună întreagă!
Acest argument l-a liniștit pe Petru. A strâns din dinți, s-a dus la magazin.
Mătușa Margareta a stat nu trei zile, ci două săptămâni. Petru a ajuns la picături de tei seara din a doua zi.
Când tabăra a plecat, soții au sărbătorit scăparea cu mopul și mătura. Trei zile au curățat casa.
Dar n-au trecut mult, și din nou casa lor a devenit cazarmă.
Frățioare, vin la tine puțin, a sărit Dorel pe gâtul lui Petru. Am niște treburi, după gata plec!
Nu poți singur? a oftat Petru.
Cum să las familia în sat, eu singur la oraș? Și dacă găsesc belele? Mă controlează soția! Dorel râdea și dădea palma pe spatele lui Petru, copiii se jucau deja cu tot ce prindeau.
De-aia i-ai adus și pe ei?
Cu cine să-i las? Bagă chef ca-n tinerețe!
Dorel! țipă soția lui, Sanda. Îți dau eu chef acasă!
După o oră, Valentina a cedat cu dureri de cap. Copiii alergau urlând, Sanda nu înceta țipetele.
Iar Dorel voia să meargă la distracție, ceea ce o făcea pe soția lui să țipe și mai tare.
Petre, erai singurul copil, nu?
E văr de-al doilea, pe linia mamei îl numesc văr, a mormăit Petru.
Cum scăpăm de el?
Aș vrea, dar ca și la mătușa ta, mama îmi scoate ochii dacă nu-l primesc!
Răgaz n-aveau. Oaspeții ba dintr-o parte, ba din alta, invadau. Mătușii apăreau cu tot cu băiat, iar ajustările lui Dorel se tot iveau.
Și nici mamele nu-i uitau, ba soacra lui Petru, ba mama Valentinei, fiecare cu bucuria și grija.
Stresul nu dădea pace tinerei familii, iar gândul la copii rămânea un vis.
Cum să faci, când n-ai liniște nici zi, nici noapte?
***
Hai să schimbăm apartamentul! a propus Valentina.
Pe o celulă la balamuc? a râs amar Petru. Că tot ne ajung și acolo!
Măcar pe unul identic, dar în alt cartier! Nu spunem nimănui unde ne mutăm, poate avem răgaz Valentina încerca.
Amânare! Vărul meu, mătușa ta, tot află! Și noii proprietari stau cu gura pe ei, până ne trădează!
Și poate avem timp să facem un copil, nu?
Trebuie și să naștem măcar! Nicio sarcină nu-i oprește!
Poate fugim la prieteni, ca să scăpăm!
Te gândești la Vlad și Cătălina?
Da, și au și cameră liberă!
Pe acolo stă Hera, Petru zâmbea. Ai uitat?
Mai bine cu o ciobănescă decât cu ai noștri! a oftat Valentina.
Stai! Petru a luat telefonul. Vlăduț, împrumută-ne câinele!
Ești frate! Avem nevoie de ajutor, mergem la Băile Felix, n-are cine sta cu Hera! Vă aduc tot: mâncare, pătură, jucării!
Adu! Petru a fost mai vioi ca niciodată.
S-a întors către soție, zâmbind ca soarele:
Sun-o pe mama și spune-i să-l lase pe Ionică și pe mătușa mâine. Iar eu îl chem pe Dorel spre mijlocul săptămânii!
Ești sigur?
Cum să nu! Va fi o ospitalitate de nedescris! Ce vină avem că nu le place animalul nostru de suflet?
Vărului Dorel și familiei i-a ajuns un ham! să-și caute cazare la pensiune.
Încătușați bestia asta undeva! s-a smiorcăit Sanda, ascunsă după băiețelul lor.
Glumiți, mătușă Margareta? Petru zâmbea șiret. O ciobănescă de patruzeci și cinci de kilograme nu-i cățel de poșetă! Sparge orice ușă!
Și ce are cu mine? vocea mătușei tremura.
Nu suportă străinii! Valentina ridică din umeri.
Dați-o deoparte, nu pot sta cu așa un monstru!
Cum să facem asta? a protestat Petru. E sufletul nostru, cât timp n-avem copii, toată dragostea i-o dăruim ei!
Și nu o abandonăm pentru nimic în lume! a încheiat Valentina.
Au sunat ambele mame, întrebând de ce nu primesc rudele.
N-a gonit nimeni pe nimeni, au plecat singuri, nu le-a plăcut! îi linișteau ei. Să vină oricând, îi așteptăm!
Și cu câinele?
Mamă, nu refuzăm pe nimeni!
Dar nici mamele nu s-au mai grăbit la ușa lor
După o lună, Hera a mers înapoi la Vlad și Cătălina. Oricând ar fi venit, era gata să revină. Dar nu a mai fost nevoie: Valentina era însărcinată cu gemeni.
Când nu refuzi pe nimeni, viața te răsplătește cu adevărat.
