Ținete, draga mea! Acum ești în altă familie și trebuie să respecți obiceiurile lor. Te-ai căsătorit, nu ai venit doar în vizită.
Ce fel de obiceiuri, mamă? Toate sunt nebune! Mai ales socra! Îmi urăște, e evident!
Dar n-ai auzit vreodată că socrele pot fi și bune? răspunse ea, cu glasul stins de amărăciune.
Se face! Se face! Doar că… strigate de socra, Sfânta Maria Popescu, în mijlocul bucătăriei, fața-i înroșită de furie, ochii îi ardeau ca jarul. Dacă bărbatul iesea în oraș, vina e a soției. Ce să-ţi mai explic, și mai departe?
Socra era în furie. Striga la nevastăsa ei, Ilinca, ca și cum ar fi fost nebună. Motivul? Ilinca bănuise că fiul ei, Bogdan, o tradă.
Ilinca, tânără, frațeluță, cu ochi mari și curioși, se sprijinea de perete, încercând să-l calmeze pe femeia înfuriată.
Doamna Maria, nu e corect. El are o familie, copii începu Ilinca să se apere, dar socra o întrerupse brusc, trântind mâna ca să alunge o muscă enervantă.
Asta e familia ta? Sau copilul tău, care nu ne lasă pe noi cu bunicul în casă? zâmbi ostil socra. Crezi că educația ta e decentă!
Ce educație, Doamna Maria? Andrei, fiul meu, abia a împlinit un an. E încă mic, replică Ilinca cu voce șoptită.
Mic? făcu femeia o grimasă. La frații Egor are și mai mic. Îi vine pe mână și nul poate controla, cum e… al tău arătă spre camera copilului.
De fapt, el e nepotul vostru spuse Ilinca, tremurând ușor. Și, știți, copiii simt oamenii rău. Poate de aceea nu vine la voi.
Suntem noi răi? De ce, o capră pictată! strigă socra, ridicând glasul. Și de unde tragi viața, draga mea? Ce mâncare mănânci? Ce bani cheltui? Necunoscută!
Ilinca nu mai voia să mai dispute cu socra. De nenumărate ori îi spusese lui Bogdan că vrea să locuiască departe de părinții lui, dar băiatul, copilul mamei, nuși vedea rostul.
Îi plăcea să locuiască cu părinții. Se simțea acolo ca întro husă de protectie. Mergea liniștit la muncă, iar treburile casnice le rezolvau bătrânii: spălatul, curățatul, gătitul. O viață de poveste!
În schimb, cu Ilinca, socra își petrecea toate zilele întrebând și bând la fel ca la un program de știri. La început Ilinca încerca să se apropie, ajutând la treburi, ascultând plângerile ei despre vecini și viață. Însă în curând a înțeles că totul era zadarnic.
Oricât de bună și dăruitoare ar fi vrut să fie Ilinca pentru socră, nu o iubea și nici nu încerca să ascundă asta.
Am adus în casă o nenorocită, parcă nu erau și fete normale povestea Sfânta Maria vecinei, pe când Ilinca aduna jucăriile răsucite de Bogdan pe lângă colțul casei.
A mers și la alt sat să o caute! Ar fi trebuit să fie un motiv! Bătrânii noștri sunt mai harnici, mai deștepți.
Nu spune așa! îi răspunse vecina, Buda, o bătrână vorbăreață ce curăța toți câteva de pe uliță.
Eu am înțeles că nu poți să faci nimic. Dar, Doamnă Maria, ai totdeauna mâinile pe locul greșit. Nu poți să repari nimic.
Nu-ți poți imagina cât de nebună e! Nu poți avea încredere în ea. Sau va pierde, va rupe. Și copilul ei nu este cum trebuie.
Nepotul Egor este altceva. Un băiețel liniștit, înțelept. Iar al tău tot timpul se enervează. Se vede că genele nu-ți sunt bune.
Când viața devenea insuportabilă, Ilinca suna la mama din satul vecin, se plângea și plângea, iar mama îi răspundea:
Ținete, copilă! Ești acum în altă familie și trebuie să respecți regulile lor. Te-ai căsătorit, nu ai venit în vizită.
Ce reguli, mamă? Toate sunt nebune! Mai ales socra! E clar că mă urăște!
Oare ai auzit vreodată de socre bune? Toate am trecut prin asta și șitu o vei trece. Cel mai important e să nu arăți că ție greu. Ținete.
Realizând că nuva putea face nimic cu mama timidă, Ilinca amenință să sune la tatăl ei.
Săți păcătești tatăl! se sperie mama. Știi că are condicționare pe termen scurt. Un pas greșit și-l vor duce la închisoare!
Ilinca înțelegea toate astea. Știa că tatăl iubea prea mult fiica sa unică. El fusese condamnat la un termen de probă pentru o bătaie dintro altercație la magazinul din sat, când cineva o agresase pe Ilinca.
Și știa că tatăl nu ar sta tăcut dacă ar afla cum o batjocoresc întro altă familie. Era un om aprins.
Bine, nu-i voi spune tatălui spuse Ilinca. Dar dacă tot vor să facă așa, nu știu ce să fac.
Totul se va rezolva, fiică repeta mama, încercând să o liniștească. În câteva săptămâni nuți vei aminti nici de această discuție.
Ilinca ar fi vrut să uite, dar relația cu socra nu se îmbunătățea. Sfânta Maria părea să devină tot mai ostilă, arătând că Ilinca e vina pentru toate necazurile ei. Chiar și soțul ei, Ion Stănescu, un om bătrân, obosit de viață, nu mai rezista.
De ce țipi mereu la tânără? întrebă el întro dimineață, când conflictul atinsese apogeul. Ea va pleca de la noi! Și așa trebuie să fie!
Eu o voi duce eu! țopăi Sfânta Maria, îndreptând toată furia spre bărbat. Voi da în judecată, voi recupera fiecare leu pierdut în acești ani! Și îi voi lua copilul ca să nu-l crească întro familie fără rost!
Ilinca înțelegea că socra rostogolea nebuniile, dar îi era frică. Mai mult, încă îl iubea pe Bogdan.
Zvonurile că Bogdan ar fi fost cu o altă femeie, Oksana, erau doar bârfe de sat, adunate de bătrâni ca Sfânta Maria.
Nici nu se știe cât ar fi durat abuzul socrei, dacă nu ar fi limba ei lungă. Întro zi, după o victorie peste nevastă, ea povestea colorat prietenei sale, bătrâna Buda, iar apoi, la altă prietenă, și la soțul ei iar povestea nevestei nepricepute ajungea la tatăl Ilincăi.
Bătrânul tată, Mikhail, înalt de aproape doi metri, cu umeri largi, nu se gândea prea mult. Luă cu el o secure, pe care o folosea deja la tăiat lemne, nuși da duse de blugi de lucru, urcă pe motocicleta sa veche Ural și plecă, fără să spună o vorbă soției, spre satul vecin să-și salveze fiica din lanțul umilinței.
Între timp, în casa Mariei, izbucni un scandal adevărat. Mama, doar pentru o clipă, lăsă bebelușul Andrei pe un canapea nouă, galbenăportocalie, să ia un scutec proaspăt. Când se întoarse, găsi sub copil o pată maro. În ochii socrei, pata creștea ca un abis, gata să înghită tot apartamentul.
Femeia apari ca o furtună și începu să țipe la nevastă:
Ai stricat canapeaua! Preferata! Știi cât a costat? Țiam rupe mâinile și apoi leam coase așa să nu te mai zgârie!
O să repar. O să curăț tot, încercă Ilinca, tremurând, luând o cârpă.
Ce să cureți? E nouă! Cum ar fi săți vină săți cumpere ceva? Niciodată nu ai cumpărat cu banii tăi!
Dar șiați luat lucruri de la alții? izbucni Ilinca, și în acel moment îndrăzni să-i critice pe socră că a trăit toată viața pe spatele soțului ei.
Privițio pe ea! Numai poți să vorbești așa de nepoliticos cu socra! obraja Mariei se înroși.
Ia curăță pata și apoi mergi în casă cu copiii tăi! Veți sta la noi și veți încurca tot, până nu veți învăța să vă purtați cum trebuie!
Ilinca, plângând, încerca să șteargă pata. Pătura maro pe canapeaua strălucitoare refuza să dispară, parcă se amuza de neputința ei. Andrei, simțind agitația mamei, striga din tot glasul, lacrimile lui amplificau și mai mult tensiunea din casă.
Maria stătea deasupra lui Ilinca, aruncând blesteme și înjurături. Nu observă că la ușă apărea un străin tatăl Ilincăi, Mihai. Stătea acolo ca un monument, cu mâna strânsă pe mânerul securei.
Întrun moment, Maria simți prezența și se întoarse, privirea ei căzând pe armă. Știa cât de aprins era Mihai și ce înseamnă termenul său de probă. Frica îi străbătu pielea.
Înțelegând că a auzit destul și că situația se încrâncea, Maria încercă să-și apere poziția, deși vocea i se clătina.
Oh, bună, Mihai! Eu… am crescut și pe Ilinca
Am auzit cum o crești, răspunse el cu ton autoritar, intrând în cameră doar cu pantofii.
Ridică securea deasupra capului, făcând-o pe Maria să se închidă și să se retragă. Dar în loc să lovească, o așeză ușor pe umăr și îi întinse mâna fiicei.
Hai, Ilinca, nu ai de ce să rămâi aici, spuse el și o luă de la intrare.
Stai, socrule! încercă Maria să-și recapete controlul. Ce să le spun fiului meu?
Să vină el la mine când va dori, să își ia soția. Eu vorbesc cu el ca bărbat cu bărbat. Mihai aruncă spre ea o privire rece, care spunea mai mult decât cuvintele.
Mihai duse fiica și pe micuțul Andrei. După multă ezitare, Bogdan venise săși ia soția și copilul, temânduse de conflictul cu tatăl. Dar, în cele din urmă, sa dus.
Mihai discu cu zâmbet calm, dar ferm, cu ginerele său. Nu amenință, nu strigă, dar vocea lui hotărâtă și securea ceaștepta pe masă dădeau greutate cuvintelor.
Bogdan promiși că vor locui departe de părinți, că mama lui nuva mai interveni în viața lor și că îl va apăra pe Ilinca și pe copil și nul va mai răni. Când Mihai strânse mâna lui Bogdan, acesta simți că glumele cu acest bărbat erau periculoase, iar promisiunile trebuiau respectate.
Din acea zi, Maria evita Ilinca și nepotul. Nu mai vorbea cu ei și nici nu le zâmbea când îi întâlnea pe stradă.
Bogdan și Ilinca sau mutat în casă proprie. Viața lor a căpătat armonie și înțelegere. Poate că au ascultat sfaturile testicului, poate că dragostea adevărată a fost cheia.
**Morala**: atunci când se confrunți cu furia și neînțelegerile din familie, curajul și sprijinul celor dragi pot rupe lanțurile opresiei și pot aduce pacea și respectul pe care toți le merităm.
