Soțul meu mi-a zis: Să nu comentezi! Eu nu am comentat doar am încetat să fiu de acord. Atunci a și început cu adevărat distracția.
Când Viorel a intrat în bucătărie, părea că tocmai negociase o pace istorică între două imperii, deși n-a făcut altceva decât să cumpere un colac de pâine și un litru de lapte. Ținuta lui avea ceva monumental, de parcă era statuie de ghips. De când, acum o săptămână, fusese numit temporar șef adjunct de departament, Viorel nu mai mergea, defila.
Catinca, a rostit el, examinând masa cu ochi de inspector fiscal, unde eu aranjam frumos o păstrăvă la cuptor. Azi am obosit. Am luat decizii strategice. Hai să stabilim de-acum așa: liniște și acceptare totală acasă. Nu vreau discuții. Vreau doar să fii de acord cu mine. Creierul meu are nevoie de pauză de la opoziție.
Am încremenit cu furculița în aer. Era curajos ce încerca. Era ceva nou, răcoritor. Având în vedere că locuim în apartamentul meu și că salariul meu de analist financiar ne ajută să nu simțim inflația, cererea lui era ca și când un hamster ar cere pisicii o cameră separată.
Adică vrei să fiu ecoul tău? am clarificat, simțind cum răsare acea fiară demnă din mine, pe care colegii o respectă, iar soacra o cam evită.
Vreau să recunoști autoritatea mea, a spus Viorel, aranjându-și cravata, pe care nu avea niciun motiv să o poarte la cină. Bărbatul e vectorul, femeia e mediul. Nu-mi devia vectorul, Catinca.
L-am privit atent. În ochii lui licărea acea siguranță naivă, pe care doar cei ce traversează bulevardul Ștefan cel Mare pe roșu o au.
Bine, dragule, am zâmbit și am tăiat o bucățică de pește. Fără discuții. Doar acord.
Așa a început jocul meu preferat: Ferește-te de dorințele tale, ele se pot împlini la literă.
Primul act al baletului a venit sâmbăta. Viorel se pregătea de team-building la serviciu el îi spunea summit-ul liderilor, eu ii ziceam gratare cu plantoane de birou.
Se învârtea în fața oglinzii în pantaloni noi, cumpărați fără să mă întrebe. Păreau la modă așa credea el o nuanță muștar, dar îl făceau să arate de parcă erau croiți pentru un cangur gestant. În zona șoldurilor atârna materialul, la gambe îl strângeau ca pe niște crenvurști pe raft.
Cum arată? m-a întrebat, scoțând pieptul la înaintare. Dau bine de șef?
De obicei îi sugeram finuț să nu iasă în lume așa, că mai degrabă ar părea animator la circ. Dar acum, mi-am ținut promisiunea.
Absolut, Viorel, am dat din cap fără să ridic ochii din carte. Foarte curajos. Toți or să știe de la început cine-i alfa în firmă. Culoarea și modelul… urlă de-a dreptul personalitate.
Viorel a înflorit pe loc.
Vezi? Înainte mă luai cu dă jos, te faci de râs… Ești pe drumul cel bun, femeie!
A ieșit din casă ca un păun. Seara s-a întors nervos, transpirat și, surpriză, în blugii unui coleg. În timpul probelor de tras la funia succesului, pantalonii muștar s-au rupt acolo unde strategia era și mai importantă.
De ce nu mi-ai spus că sunt mici în… zonele esențiale? țipa el, aruncând zdrențele în colț.
Dragule, ai spus că arată a statut. N-am comentat. Probabil statutul tău a depășit limita materialului.
Adevăratul război a început când a intervenit artileria grea Zenovia, mama vectorului. A venit la inspecție, iar Viorel, amețit de ascultarea mea, a crezut că de-acum poate orice.
Stăteam la masă. Zenovia, o femeie cu freză gen bichon, își plimba privirea de procuror prin sufrageria mea.
Catinuța, perdelele-s cam triste aici, a declarat ea, mestecând din plăcinta mea. Și praf pe garnisă! La o gospodină adevărată, praful nici nu îndrăznește să apară! Lui Viorel îi trebuie cămin, aici pare birou.
Viorel, cu spatele acoperit de mamă, m-a susținut:
Da, Catinca. Mama are dreptate. Muncești mult, casa-i lăsată de izbeliște. Mai bine reduci norma. Ajunge cu banii, acum eu gestionez.
Asta chiar m-a amuzat. Sporul lui de șef acoperea cel mult benzina și o shaorma de prânz. Dar mi-am amintit: eu nu comentez.
Aveți perfectă dreptate, doamnă Zenovia, am răspuns umilă. Și tu, Viorel, ai dreptate. Chiar dedic prea mult serviciului. Perdelele, vorba dumneavoastră, sunt imaginea unei femei.
Așa, bravo, a luminat-o soacra. Se luminează fata!
De aceea, am continuat eu, voi concedia femeia de serviciu.
S-a lăsat liniște. Zenovia s-a oprit din mestecat.
Care femeie de serviciu? s-a încruntat Viorel.
Domnișoara care vine de două ori pe săptămână să facă curățenie cât suntem la birou. Ziceai că trebuie să strângem cureaua, să se vadă grija ta de gospodar. Mama spune că femeia creează singură căminul. Ai dreptate, sunt de acord. O concediez. Mă ocup eu. În weekenduri.
Dar în cursul săptămânii? întreabă Viorel îngrijorat.
Atunci, dragă, ne vom bucura de entropia naturală. Nu vrei să ajung epuizată după muncă, nu?
Următoarele două săptămâni au fost pentru Viorel un coșmar casnic. Eu veneam de la serviciu, zâmbeam și mă așezam cu cartea. Vasele se adunau. Praful, care până atunci dispărea magic, se așternea ca zăpada-n Botoșani. Cămășile lui Viorel, odată călcate impecabil, atârnau mototolite ca niște stafii triste.
Catinca, n-am nici o cămașă curată! urlă el miercuri dimineață.
Știu, dragule. Ieri am ales perdele, cum sugera mama. N-am mai avut energie să calc. Dar tu ești șef, poți delega călcatul propriei persoane.
Viorel a pus mâna pe fier, s-a fript, a făcut o gaură în mânecă și, bombănind, s-a îmbrăcat cu un pulover. Arăta ca un biet soldat învins de sistemul de la Căile Ferate.
Apogeul tragicomediei a venit când Viorel a hotărât să organizeze o cină de afaceri acasă. Trebuia să vină însuși domnul Victor Istrate șeful pe care Viorel îl copia și încă doi colegi importanți.
Catinca, e șansa mea! tropăia el prin bucătărie. Tre să le arăt că am sprijin acasă, că-s stăpânul casei. Deci, masa să fie bogată, dar tradițională. Fără sushi sau carpaccio ale tale. Bărbații vor carne. Și-n niciun caz să nu te bagi în discuții. Doar servește, zâmbește și taci. Pe nimeni nu interesează părerea ta despre logistică. Ai înțeles?
Am înțeles, am răspuns cuminte. Bogat, tradițional, tăcere.
Și îmbracă-te feminin.
Cum spui, dragă.
M-am pregătit temeinic. Am luat halatul cu flori și volănașe cadoul Zenoviei, păstrat pentru bal mascat. Pe cap, ceva între cuib și Columna lui Traian.
Pe masă am pus piftie (din magazin, tremurândă ca Viorel când vine șeful), un morman de cartofi fierți și o pulpă uriașă de porc, de părea că porcul murise de supraponderalitate. Nicio pretenție. Fără șervețele cu inel. Tradițional, conform dorinței.
Au venit oaspeții. Victor Istrate, bărbat fin cu ochelari, s-a uitat lung la halatul meu dar n-a zis nimic. Viorel s-a făcut așa roșu încât se pierdea cu draperiile vișinii.
Poftiți la masă, dragilor! am cântat eu, ca o nașă de la țară.
Cina a început. Viorel încerca conversație elevată, dar tensiunea tăia aerul. Înfășura teorii despre optimizarea fluxului prin redistribuire de om-ore, dar clar habar nu avea ce spune.
Viorel, scuzați-mă, l-a întrerupt Victor Istrate, politicos. Dar dacă redistribuim cum propui, pierdem contractul cu cei din Polonia. Catinca, dumneata ce părere ai? Am auzit că la EuroFinance Consult ești analist principal?
A venit testul suprem. Viorel a înlemnit. Ochii strigau: Taci!
Am zâmbit larg și m-am uitat fidel la soț.
Vai, domnule Victor, de unde aș ști eu? La noi bărbatul face strategia. Eu doar gătesc, ascult și pun cartofi la fiert. Lui Viorel i-am promis să nu-mi bat capul cu din astea, zice că-mi strică tenul.
Victor aproape s-a înecat cu cartof. Colegii s-au privit lung.
Viorel s-a albit la față. Broboane de sudoare i s-au prelins pe frunte.
Nu, dar serios, am continuat cu foc. Viorel spune mereu că deciziile lui sunt de milioane. Eu mă ocup cu rapoarte modeste. Apropo, dragă, povestește-i lui Victor cum ai vrut să schimbi softul firmei pe ce ziceai? Excel în nor?
Asta l-a terminat. Ideea cu Excel în cloud era celebră prin penibil la biroul său, dar acasă o prezenta drept stroke de geniu.
Viorel? a dat Istrate jos ochelarii și l-a privit ca pe-un gândac inutil. Chiar ați propus așa ceva?
Eu era un scenariu a bolborosit Viorel, cu fața căzută în piftie. Cred că n-a înțeles Catinca bine
Cum să nu, dragule? m-am mirat teatral. Tu singur mi-ai explicat un ceas ieri, că șefii sunt înapoiati și tu ești vizionar. Eu doar am fost de acord, nu am contrazis!
Viorel a dat cu cotul într-o sosieră, iar bila de sos s-a scurs majestuos spre pantalonii lui. Arăta ca un comandant de distrugător care și-a torpilat propria navă.
Cei trei au plecat după douăzeci de minute, cu motiv de urgență. Victor Istrate, la plecare, mi-a strâns mâna:
Doamna Catinca, dacă v-ați săturat de cartofi, la mine în departament e un post de adjunct pe strategie. Aveți talent la pus ordine unde trebuie.
După ce au ieșit, Viorel s-a întors către mine tremurând:
Tu Tu m-ai distrus! Ai făcut-o intenționat! M-ai făcut de râs!
Eu? am replicat sincer uimit, dând jos halatul caraghios. Viorel, eu tot seara am făcut doar ce-ai cerut. Nu te-am contrazis, n-am spus părerea mea, ți-am fost fundal. Dacă pe acest fundal ai arătat ca un clovn, nu e vina decorului, ci a actorului!
S-a pregătit să urle, dar l-am oprit dintr-un gest:
Acum, dragule, ascultă-mă pe mine. Și, te rog, nu comenta. Creierul meu are nevoie de odihnă de la nebuniile tale. Bagajul ți-e pregătit. Trolerul e la ușă. Vectorul tău e deja orientat spre garsoniera mamei tale din Buiucani. Acolo perdelele sunt perfecte și nu comentează nimeni.
Nu poți Sunt soțul!
Ai fost soț, câtă vreme ai fost partener. Când ai pretins să fii stăpân, ai uitat că tronul stă pe apartamentul meu.
L-am privit pe geam cum urcă trolerul în taxi. Nu eram trist. Eram liber. În casă mirosea a libertate și puțin a pulpă de porc, dar asta se rezolvă cu geamul deschis.
Țineți minte, fetelor: niciodată nu vă certați cu un bărbat care se crede mai deștept. Doar dați-vă la o parte și lăsați-l să se ciocnească singur de realitate. Sunetul coroniței căzute e muzică pentru urechile femeilor.
