Dragă, stai să-ți povestesc ceva ce nici nu ți-ai putea imagina! Soțul meu, Ilie, tocmai a făcut-o lată de tot. Uite, am împlinit 45 de ani pe 27 februarie. Ce crezi că a făcut omul meu? A plecat la pescuit cu băieții fix în ziua cu pricina, de parcă era cel mai mare eveniment din lume! Eu rămăsesem acasă, fără nici un cadou, fără nimic
Dar stai să-ți spun nu m-am pus pe plâns. Am avut timp să diger vestea și răceala din suflet s-a transformat într-un plan de zile mari! Ți-o spun sincer, la 50 de ani, Ilie al meu n-ar uita când e schimbul uleiului, când se întâlnesc prietenii la jocul de table, dar datele importante din familie se evaporă pur și simplu. Eu de obicei îi mai dădeam câte un ghiont, îi lăsam bilețele, ba chiar îl întrebam direct. Dar anul ăsta am zis: gata, vreau să văd cum reacționează fără spoilere.
În dimineața de vineri, Ilie zburda prin casă cu undița și rucsacul. Măria, nu găsești tu termosul meu? Băieții mă așteaptă deja! Plecăm la Nistru, pește ca acum n-ai să mai vezi anul ăsta. Vin duminică, știi, n-o să prea am semnal la telefon. A mormăit un sărut pe obrazul meu, nici nu m-a privit. Să nu-ți fie dor, ieși la cumpărături, ia-ți ceva bun!, a apucat să mai zică de la ușă.
Am rămas nemișcată lângă calendar, unde, cu roșu, era încercuită data aniversării mele Nu doar că a uitat de ziua mea, dar chiar a ales ziua SĂ MEA să plece! M-a durut, nu mint, dar după ce mi-a trecut furia, m-am calmat și am început să pun la cale ceva pe măsură, ca să nu-l mai țină niciodată minte peștii mai mult decât pe mine.
Știi de ascunzătoarea lui, unde dospea banii pentru motorul nou la barcă? Eu îi știam codul la seiful ăla până și memoria lui perfectă mai dă rateuri. Strânsese de două ani de zile, ajunsese la vreo 60.000 lei moldovenești, nici nu-i puțin! Am deschis seiful, am văzut teancul, și mi-am făcut planul.
N-am mai stat pe gânduri: am sunat catering, am invitat toate prietenele, am pus flori peste tot prin apartament, muzică, râsete, șampanie cât cuprinde! Seara următoare, am mers cu fetele la restaurantul de pe bulevard, cel cu priveliște superbă Doamne, ce seară! Iar duminică, relaxare la spa, masaj, tratamente vis! Și apoi, în sfârșit, mi-am luat broșa la care tânjeam de atâta timp, dar mereu am tot amânat pentru visurile comune.
Duminică seara, Ilie a intrat pe ușă fericit, cu o găleată de pește în mână. Ia uite ce am prins! Parcă nici nu ți-ai dori ceva mai bun! Face doi pași spre sufragerie și se blochează. Pe masă sticle goale, coșuri cu flori în colț, pungi de la buticuri scumpe aruncate pe canapea. Aici ce-a fost? Ai avut musafiri sau ce?
Îi răspund calmă: Sigur că da. A fost ziua mea, Ilie. 45 de ani. Ții minte?
S-a uitat la mine, i-a căzut fața, abia a bălmăjit: Of, Mărie, chiar am uitat, pe cuvânt m-am luat cu pescuitul L-am întrerupt: Hai nu te mai scuza, că s-a rezolvat. Am organizat totul singură, și cadoul mi l-am făcut eu. Fără ajutorul tău!
În secunda următoare, s-a repezit spre birou. Seiful era deschis. S-a întors palid: Banii unde-s banii?! Nu mai e niciun leu Totul ai cheltuit?
Am zâmbit larg: Exact! Din banii noștri, de motor tânjeai tu de doi ani, dar eu am așteptat 25 fără să zic nimic. Ai uitat de mine acum sigur vei ține minte data asta!
S-a prăbușit pe canapea, uitându-se ba la găleata cu pește, ba la seif, ba la mine. N-a zis nimic, nici scandal n-avea dreptul să facă, doar banii erau comuni.
A doua zi a început să curețe peștele cam bosumflat Acum, după jumătate de an, încă mai strânge pentru motorul de barcă. Dar de atunci, să vezi câte notificări are în telefon la fiecare dată importantă! Scrie alarma: Verifică, de nu-i ziua Mariei! Unele lecții costă destul de mult, dar apoi nu se mai uită niciodată!
