Îmi zice Elena Popescu și locuiesc în Chișinău, unde Moldova își păstrează poveștile și colinele line. Pe Ovidiu îl știu de-o viață. A fost mereu un vesel chefliu, iubitor de femei și plăceri ușoare. Dar soarta și-a bătut joc de el, iar acum se zbate în groapa pe care singur și-a săpat-o.
Soția sa, Sorina, lucrează deja de doi ani în Italia. L-a lăsat cu cei doi copii – deja mari și independenți – și a plecat să strângă bani. Se întoarce doar o dată pe an, vara, pentru o săptămână-două, nu mai mult – atât permite concediul. Totuși, lunar depune bani în contul lor comun, din care Ovidiu poate să cheltuiască. Recent ne-am întâlnit întâmplător pe stradă și m-a invitat la o cafea. Peste ceașcă, mi-a povestit pățania sa – amară precum tutunul ieftin și atât de ridicolă, că încă nu-mi vine să cred cum a ajuns în situația asta.
De când plecase Sorina, Ovidiu a răbdat un an singurătatea, își potolea dorințele cu foste iubite, dar apoi a decis: destul. Voia căldură, pasiune, pe cineva alături în pat. „Trăim o singură dată!”, își spunea. Și a pus ochii pe o tânără, Ana, care-l atrăgea de mult. Se dădea greu de cucerit, dar în cele din urmă a cedat – devenise amanta lui. Frumoasă ca din reviste, dar cu un caracter imposibil. Mofturi, isterii, cereri fără sfârșit. Iar Ovidiu, blând și generos, era ceară în mâinile ei, împlinindu-i toate dorințele.
Știa bine că de la astfel de iubite nu te poți aștepta la ceva bun, mai ales dacă ești un slab ce face orice pentru un zâmbet de-al lor. Ana i-a cheltuit averea. La început, bani pe haine și utilități, apoi pentru renovarea casei și a vilei, pentru terminarea liceului fiului ei, pentru un televizor nou. Ajunsese să-i cumpere o mașină second-hand. Când economiile s-au terminat, a băgat mâna în contul soției – retrăgea mii de lei, gândind că nimeni nu va observa. Dar secretele ies întotdeauna la iveală. Sorina a aflat de infidelitate – „oamenii binevoitori” au avut grijă să-i spună, chiar și peste hotare. I-a făcut scandal prin videoconferință, striga de să tremure sticlele. Amenința că le va povesti fiicelor – îl adorau și îl considerau un erou, dar pentru o asemenea trădare și-ar fi întors spatele pentru totdeauna. A spus că se va întoarce și că va cere divorț, dacă nu pune capăt acestei relații.
Ana, însă, s-a agățat de el ca un căpuș. Nu avea de gând să piardă un „tată” atât de generos. La început a înscenat o sarcină – jura că va naște un copil, apela la mila lui. Ovidiu, panicat, a dus-o la mare, să o convingă să renunțe. Ea a acceptat avortul, dar i-a cerut 50 de mii de lei, bani pe care nu îi avea. A trebuit să ia un credit, să se îngroape în datorii. Doar ce răsuflase ușurat, crezând că coșmarul s-a terminat, că Ana s-a cuplat cu șeful său. Acum șeful, sub farmecul ei, face glume pe seama lui Ovidiu la serviciu – îl umilește și amenință că îl va da afară. Și dacă își pierde locul de muncă, cum va plăti datoria? Ovidiu este la limită: locul de muncă este pe sfoară, banii se topesc, iar conștiința îl macină precum un câine flămând.
Mi-a mărturisit că se gândește să fugă la Sorina în Italia – să lase totul în urmă, să-i cadă la picioare și să-i ceară iertare. Poate așa va salva resturile vieții sale? La final, a zâmbit amar: „Știam că nu există un prânz gratuit, dar bucata mea a fost prea sărată”. Și a plecat, plecându-și capul, iar eu am rămas privind în ceașca goală. Ovidiu singur s-a prins în acest iad – pentru o pasiune ieftină, pentru o fată care a supt totul din el: bani, demnitate, familie. Sorina muncește într-o țară străină ca cei doi copii să aibă o viață decentă, iar el a schimbat-o pe o vampă capricioasă. Fiicele, dacă ar afla adevărul, l-ar blestema – și ar avea dreptate.
Îl văd cum se îneacă, dar nu pot să nu mă întreb: ce va fi mai departe? Ana îl va stoarce până la capăt și-l va lăsa ca pe o coajă goală. Șeful îl va da afară, și va rămâne fără nimic – fără familie, fără casă, cu o datorie care-l va sufoca până la finalul zilelor. Credea că poate cumpăra tinerețea, că dragostea e o jucărie într-un ambalaj frumos. Iar acum plătește – amar, singur, cu mâinile goale. Poate că Sorina îl va primi înapoi, dar îl va ierta oare? Eu, una, nu l-aș ierta. A trădat nu doar pe ea, ci și pe copii, pe nepoții care ar fi putut să-i lumineze bătrânețea. În loc de asta – o tinerică răutăcioasă care râde de el pe la spate. Iată-l pe veselul Ovidiu – acum doar o umbră a lui însuși, iar lecția aceasta nu o va uita vreodată.
