– Uită-te la ea! Să vii fără invitație la ei nu se poate. Înainte de a pleca, trebuie să suni. Să te înțelegi. Să stai acolo mai mult de o săptămână nu e de capul lor, ei, vezi tu, sunt obosiți și vor să se odihnească. Copiii au lecții. Și noi, între noi fie vorba, suntem în vacanță.
Toate gândurile ei pe această temă, Daria le-a împărtășit mamei sale.
– Și nu mai zice. S-au cam dus pe copcă, – dădea din cap mama.
– Am vorbit ieri cu ea… cu Loredana, – a continuat Daria, – Și mi-a spus că le este „incomod” să ne primească în mai. Copiii au activități, ea și Nicu au treabă la muncă.
– I-ai răspuns ceva?
– Bineînțeles. Puteau să-și ia liber.
– Și ea?
– Ea mi-a spus că vacanța lor este în iulie, că e prea târziu să schimbe datele, că pleacă undeva. Ei, se pare, nu vor să-și anuleze vacanța, iar noi trebuie să ne adaptăm cumva.
Nimeni din familie nu a încercat să le explice Darii și mamei sale că și alți oameni vor să se odihnească. Oricum, nu are rost.
– Ce ți-am spus? Luați bagajele și mergeți. Va trebui să accepte când veți fi deja acolo. Nu au cum să scape.
– Așa e, dar mi-ar plăcea să ne aștepte…
În principal, vorbeau despre Loredana, nu despre Nicu. Nicu, desigur, înțelegea totul, dar de cele mai multe ori prefera să cedeze.
– De când a început să trăiască cu această Loredana, s-a schimbat. Trebuie să te înțelegi, – nu se oprea Daria.
– Totul din cauza ei.
– Bineînțeles. Pe Nicu îl poți influența, pe Loredana – nu.
În planurile Darii era să viziteze capitala de nord în sărbătorile de mai și să se distreze. Voiau să stea la verișorul lui Nicu. Dacă voia sau nu, pentru ei nu conta. Ei voiau. Au sunat, au discutat, iar Loredana, soția lui, a reușit să le explice că nu se poate. Atunci Daria s-a enervat.
– Nu o asculta. Doar fă-ți bagajul.
– O să mai sun o dată.
Noul apel nu a schimbat nimic.
Loredana a comunicat foarte politicos, dar ferm, că în sărbătorile de mai sunt ocupați. Copiii au activități suplimentare, iar ei au o excursie planificată. În plus, nu prea au bani pentru oaspeți.
– Zic că pleacă, – a spus Daria mamei sale.
– Nu crede. Ea spune asta cu intenție.
În familia lor, Loredana nu era deloc apreciată. De când a apărut ea, Nicu a început să aibă și păreri proprii. Înainte, puteau să-l convingă să facă orice. Acum trebuiau să discute.
– Crezi?
– Desigur. Nici nu te îndoi. Mâine începe să-ți faci bagajul. Sâmbătă – în tren. Vă vor primi acasă, nu au de ales, așa că vă vor lăsa să intrați.
Erau îndoieli, desigur. Daria era foarte asemănătoare cu mama ei. Dar chiar și ea se întreba dacă merită să meargă la oameni care au spus clar că nu au posibilitatea să-i primească.
– Nu au chef. Dar posibilitatea se va găsi, – mama părea să-i citească gândurile, – Văd că te îndoiești. Vrei să te odihnești? Odihnește-te. Și nu e vorba doar de tine. Irina și Alexei vor să se relaxeze, la fel și soțul tău. Așa că nu te îndoi. Când veți ajunge, nu vor avea de ales.
– Bine.
Totul era deja planificat. Așa că mama a reușit să o convingă pe Daria. Fata nu nega că această variantă îi convenea. Ei au nevoie. Ceilalți vor trebui să suporte cumva.
***
Stând în fața ușii impozante a apartamentului Loredanei și lui Nicu, cu toate bagajele, Daria forma numărul. De ce nu deschide nimeni?
– Bună. Unde sunteți? – a întrebat imediat Daria, apăsând din nou butonul soneriei.
– Bună. Ce vrei să spui? Ne pregătim de pescuit.
– La ce pescuit? Nu aveți râu în apropiere.
– Cum adică? Avem și râu, și lac. Un hotel excelent. Exact ce ne-am dorit. Seara va fi și program de divertisment.
– Nu sunteți acasă?
– Loredana v-a spus. Îmi amintesc clar.
Desigur, Daria își amintea. Dar ea nu crezuse că este adevărat.
– Am venit la voi. Stăm la ușă. Ce să facem acum, dacă mai întâi ne-ați invitat, iar apoi ați plecat?
– Îmi pare rău, dar noi nu v-am invitat.
– Ce diferență face? Suntem aici.
– Găsiți un hotel. Îmi pare rău. Dar v-am spus clar că nu vă putem primi.
Daria nu a mai continuat conversația. Era sigură că Loredana și Nicu au greșit.
