Of, dragă, hai să-ți povestesc ceva ce parcă și acum mă face să zâmbesc amar, deși atunci clocoteam de supărare. Deci, să vezi, a venit ziua mea rotundă, mă simțeam pe val, tocmai primisem o promovare, cu Vlad, soțul, în sfârșit achitasem creditul de la apartament, aveam impresia că tot orașul Chișinău e sub picioarele mele. Seara promitea să fie perfectă: glume, urări, prieteni, familie, mese pline, voie bună.
Și, pe când tocmai începeau primele urări, bat la ușă și intră nimeni alta decât a doua mea mamă renumita Maria Rafila, soacra. Ah, dacă ți-aș povesti cât de meșteră e la complimente care ți se înfig în suflet ca limba ascuțită de cuțit! Vai, ce rochie îndrăzneață la șoldurile tale, Ce-ai slăbit, dragă, muncești prea mult, nu-ți mai pasă de sănătate sau ce? așa vorbește ea, niciodată din răutate, dar nici nu poți zice că simți vreo iubire caldă.
Ei, bun, vine momentul cadourilor. Lumea se ridică, vorbește frumos, râde, e toată lumea bine-dispusă. Maria Rafila se ridică și ea, solemnă ca o primăriță la zi de sărbătoare, cu un discurs de te lua cu amețeală: despre timp care trece, feminitate ca o floare ce trebuie îngrijită, că bărbatul vrea și el să aibă pe lângă casă o nevastă prezentabilă, nu doar gospodină. Simțeam cum crește în mine neliniștea, mai ceva ca la moldovencele din verile când geme podul sub lubenițe: ia să vezi că vine bomba!
Și, când deschid pachetul Draga mea, ce crezi? O cutie cu cântar de baie și una cu cremă antirid. Da, da, cu etichetă scrisă cât o zi de post: 45+. Regenerare profundă pentru piele matură. Luptă împotriva ridurilor adânci. Aiurea! Toți s-au oprit din mestecat, Vlad roșu ca sfecla de la țară, invitații se foiau, nimeni nu scotea o vorbă, iar soacra radia:
Este pentru tine, dragă! Prevenția e cea mai bună doctorie. Și cântarul doar spuneai că nu-ți mai vin blugii după sărbători! Ca o mamă adevărată, am grijă.
Eu, să nu stric seara, am înghițit nodul, am zâmbit forțat, mulțumesc, și-am băgat cutiile sub masă. Dar în mine urlau rușinea și nervii. Să arunc cântarul nu-mi venea; crema am pus-o la vedere în baie, măcar să nu mai vină cu reproșuri. La fiecare vizită a întrebat, prefăcându-se interesată: Ți-ai făcut timp să folosești?
Eu, la fel de liniștită: Îl păstrez pentru ocazii speciale
Dar, să vezi, am așteptat cu răbdare ziua ei. 55 de ani eveniment serios. Șansa să-i arăt că nu-s jucărița nimănui.
Am căutat mult cadoul potrivit; să-i dau și eu vreo cremă sau tensiometru, era prea transparent. Mie-mi trebuia ceva mai subtil, mai elegant, care să doară acolo unde doare cu adevărat: la limba ei prea slobodă. Așa că am mers la librărie și am găsit o carte de colecție, titlu genial: Arta de a tăcea. Cum să fii tacticos și să-ți păstrezi familia. Subtitlul? Ghid practic pentru cei ce tot dau sfaturi necerute. Am luat și o lupă cu mâner frumos, de pus pe raft.
Zis și făcut. La restaurant, la petrecere cu rude și prieteni, când a venit rândul nostru la urări, Vlad a fost diplomat, ca de obicei: urări calde, un voucher la SPA, ca să nu zică lumea Dar la final, am zâmbit larg și i-am înmânat pachetul meu, în fața tuturor:
Doamnă Maria, acesta-i, așa, pentru suflet și dezvoltare personală
Desface pachetul încet, ca să guste momentul, și scoate lupa. Superbă E antichitate? mă întreabă. De ce să-mi trebuiască? I-am răspuns calm: Să vezi mai bine calitățile celor din jur, nu doar defectele.
Lumea a râs, dar nu bănuia ce urmează. Maria a continuat și a dat peste carte. Când a citit titlul, s-a schimbat la față Cum să-ți ții limba, de-abia a putut vorbi.
Este carte? a întrebat.
Da, Maria, i-am spus clar. Dacă mi-ai sugerat la aniversare să am grijă de exterior, m-am gândit că la 55 de ani e vremea să cultivi frumosul din suflet și armonia cu cei apropiați. Îți va prinde bine așa cum mie mi-a prins crema de riduri
A rămas fără replică, a mulțumit sec și a pus pachetul ca și cum ar fi avut în mâini un arici. Scenă nu a făcut, doar nu putea să confirme ce scria pe copertă
De-atunci, ceva s-a schimbat. Nu doar că nu a țipat, că nu s-a supărat. Pur și simplu nu a mai sărit repede cu sfaturi. Primele săptămâni l-a sunat doar pe Vlad, cu mine vorbea rece, politicos. Dar după, să știi tu că au scăzut binișor sfaturile necerute și ironiile pe tema mâncării sau kilogramelor. Iar când încerca să apese, o întrebam senin:
Maria, ai ajuns la capitolul despre tact?
Iar ea, să vezi, tăcea.
Cântarul e pe undeva, uitat, pe sus, crema să-ți spun drept am folosit-o la călcâie, chiar a mers, mulțumesc, noroc cu ea. Iar la ea, la ultima vizită, am văzut cartea pe noptieră, cu semn de carte pe la mijloc.
Deci da, cred că a avut efect.
