Sunt căsătorită de aproape 13 ani. Aproape tot acest timp am locuit cu părinții soțului meu. De două ori ne-am mutat pentru a locui separat, dar de fiecare dată au început să se plângă de ce au nevoie de o casă atât de mare, iar noi ne-am întors la ei. Am o soacră minunată. Foarte rar ne-am certat.
Și eu, și soacra mea știm că anumite subiecte și relații sunt sensibile, așa că evităm să le discutăm. Împărțim sarcinile gospodărești: gătit, spălat, curățenie etc. Singura problemă a soacrei mele este nevoia ei de control.
Mult timp acest lucru nu m-a deranjat prea mult, uneori chiar îmi era convenabil. Din punctul ei de vedere, nu gătesc suficient de bine, am opinii diferite și așa mai departe.
De aceea, am preferat să muncesc mai mult și să aduc bani acasă pentru mâncare, decât să gătesc. Am considerat că nu merită să tensionez relația, pentru că oricum nu ar fi mulțumită – m-ar critica și ar da totul câinilor. Cu timpul, am început să observ că soțul meu cere sfaturi și vorbește doar cu mama și fratele lui.
Intram în cameră, iar ei trei stăteau și discutau. Dar imediat ce apăream, tăceau până când ieșeam. Când l-am întrebat pe soțul meu ce se întâmplă, el mi-a răspuns: „Nimic, doar stăteam împreună în familie și vorbeam despre trecut. Mama a spus că oricum nu vei înțelege, așa că nu are rost să vorbim cu tine.”
Am încercat de mai multe ori să vorbesc cu soțul meu despre relația noastră, dar el evita mereu conversația și spunea: „Ce să discut cu tine? Pe mine doar mama mă înțelege.”
De trei ani nu mai lucrează și a început să bea. Încerc să nu-l supăr, dar cumva orice fac îl irită.
Mama lui îmi spune că ar trebui să fiu fericită că bea acasă și nu afară (ca să-l poată supraveghea), dar eu văd că soțul meu se afundă din ce în ce mai mult. Avem un fiu și nu vreau ca el să-și vadă tatăl în această stare. Am încercat să vorbesc cu mama lui – părea să fie de acord că este o problemă. Dar când am rugat-o să intervină, mi-a spus că sunt răsfățată dacă fiul ei nu îmi este suficient de bun.
„Stă acasă, nu iese, nu te înșală – ce altceva mai vrei?”
Recent, a avut loc o situație neplăcută și, pentru prima dată în mulți ani, am depășit o limită pe care mama lui nu permite niciodată să fie depășită. Ea nu suportă când cineva pune la îndoială felul în care face lucrurile sau i se opune.
Nu am folosit cuvinte urâte – pur și simplu i-am numit (pe ea, pe soțul meu și pe fratele lui) „Sfânta Treime”. Ei cred întotdeauna că au dreptate în orice. Acest lucru se aplică în toate domeniile vieții și în relația cu toți cei din jurul lor.
Soacra mea mi-a spus că ar fi preferat să o jignesc cu un cuvânt urât decât să o insult în acest fel.
Mi-a spus să-mi fac bagajele și să plec oriunde vreau. Acum sunt dușmanul numărul unu.
Aș putea să închiriez un apartament și să plec cu fiul meu, dar aceasta nu este o soluție. Vreau să-mi păstrez familia. Îmi iubesc soțul, dar el mi-a spus – fie trăim împreună (el și mama lui), fie plec.
Îmi cer scuze pentru acest mesaj haotic, dar pur și simplu nu știu ce să fac. Vreau să îmi salvez familia, dar nu mai pot trăi așa.
Răspunsul soțului meu la orice este: „Acceptă și trăiește liniștită, de dragul păcii.”
Vă mulțumesc anticipat pentru răspuns.
