Frățioare, hai să-ți povestesc ceva ce mi s-a întâmplat. Înainte să mă căsătoresc cu soția mea, Felicia, am lucrat la Chișinău, peste hotare, vreo trei ani la rând. Am tras tare şi am pus deoparte lei pentru un apartament. Când ne-am întors și ne-am cununat, am început să căutăm o locuință a noastră. Am colindat jumătate din oraș, ne uitam la anunțuri, întrebam prieteni, până am dat peste un apartament cu trei camere, chiar în centrul Chișinăului, aproape de Piața Centrală și de liceul Gheorghe Asachi. Era perfect, dar cu o problemă: apartamentul trebuia renovat, și costul era pe măsură. Noi reușiserăm să strângem lei pentru apartament, dar să vezi că pentru renovare nu ne mai rămăsese nimic. Nu ne-am lăsat, am zis că ne descurcăm cumva.
Camerele erau mari, luminoase, erau exact ce ne doream. După ce am semnat toate actele și am rezolvat cu notarul, ne-am mutat din prima, fără să ne gândim prea mult. Renovarea părea să dureze o veșnicie. Așa că am încercat să-i cer mamei-soacre, doamna Paraschiva, un împrumut. I-am zis că pot să mă duc din nou la muncă prin Germania și îi restitui rapid banii. Dar ea mi-a spus scurt că are nevoie de lei pentru mezina ei, Doinița, care încă era studentă la Universitatea din Orhei.
Au trecut patru ani, și tot cu mâinile noastre am făcut apartamentul să arate ca o casă în care vrei să stai. Am cumpărat mobilă, am dat cu var, am pus parchet, am transpirat literal pentru fiecare colțișor. Din economie, am reușit să ne luăm și o Dacia la mâna a doua. Și nu după mult timp, Felicia m-a anunțat că vom avea un copil. Bucuria noastră nu încape în cuvinte.
Dar uite că, în ultima vreme, Paraschiva vine zilnic pe la noi. De fiecare dată, îi spune ceva soției mele la ureche, tot șoptește. Mi se pare că s-a întâmplat ceva. Am aflat că Doinița, fiica mai mică, o scoate afară din casă. Doinița și-a adus acasă logodnicul, un băiat de la Ungheni, și acela nu o suportă pe soacră, adică pe Paraschiva. I-a pus în față: ori el, ori mama ei. Și normal, Doinița a ales dragostea, că așa-i la vârsta ei.
Și acum Paraschiva nu mai are unde să se ducă. Toți banii i-a dat Doiniței să-și cumpere ceva pe la Orhei. Doinița nu vrea să se mute decât dacă mama îi cumpără un apartament, să nu stea cu ea tinerii. Paraschiva a decis că vrea să stea cu noi, că doar avem loc destul, e spațios apartamentul nostru.
Când am aflat povestea, am zis clar că nu accept așa ceva. Când noi am avut nevoie de bani, Paraschiva nu ne-a ajutat deloc. Iar acum vrea să locuiască la noi ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Eu nu pot să fiu de acord. Am spus soției mele că nu vreau să ne amestecăm în problemele altora. Paraschiva are drama ei, are apartamentul ei, să și-l apere singură! Doinița și logodnicul ei să-și rezolve și ei problemele. E mai bine să fim liniștiți decât să ne complicăm cu familii întregi în casă.
