Victoria, ești însărcinată?
Îmi amintesc cu drag cât de apropiată eram de soacra mea, Aurelia. Au trecut mulți ani de când m-am căsătorit cu Ilie, și împreună am crescut doi băieți voinici, în apartamentul nostru modest din Chișinău. La sfârșitul anului trecut, o veste neașteptată a venit peste noi: la 38 de ani, urma să aduc pe lume al treilea copil. Mă frământam mult, gândindu-mă cum să-i spun Aureliei, mai ales că locuiam într-un apartament mic, cu două camere, unde deja patru suflete ocupau fiecare colțișor. Mi-era teamă să nu mă judece pentru vârsta mea.
Ziua ei de naștere, pe 1 ianuarie, se apropia și voiam să-i împărtășesc vestea atunci. Când am ajuns, nici nu apucasem să pun bine haină pe cuier, că m-a chemat în bucătărie să o ajut la pregătirea colacilor. Privirea ei blândă nu m-a scăpat din ochi, și parcă a simțit imediat ce se petrecea cu mine. Nu a fost nevoie de multe explicații; Aurelia era o femeie cu suflet mare și ochi ageri.
M-a surprins cât de repede a înțeles, dar și mai mult reacția ei. A sărit de bucurie și mi-a mărturisit că a visat mereu la o nepoțică, o fată care să-i semene și care să-i umple sufletul de lumină.
Cu binecuvântarea ei, am născut în acea vară o fetiță pe nume Irina. Pentru a treia oară, bunica Aurelia ne-a ajutat cu dragoste și răbdare, grijind de copila și susținându-ne la fiecare pas, chiar și când aveam nevoie să merg la piață sau să gătesc borșul moldovenesc. Am prețuit-o ca pe propria mea mamă, iar respectul meu pentru ea a crescut și mai mult.
A venit iar iarna, și de ziua Aureliei i-am dus cadouri, printre care un cuptor nou-nouț, căci îi plăcea să coacă pâine și plăcinte pentru toată familia. Sărbătoarea s-a terminat, iar pe drum spre casă, Aurelia m-a oprit cu un zâmbet cald și m-a rugat să ascult un anunț important.
Ne-a mulțumit din suflet pentru bucuria pe care i-am adus-o și, prin gestul ei, ne-a uimit: a hotărât să se mute la noi, oferindu-ne apartamentul ei cu două camere, o adevărată comoară. M-am simțit năucită de generozitatea și înțelepciunea ei.
Am continuat să trăim în unitate și bucurie, cu Aurelia alături ca un sfetnic și prieten adevărat. O admir și astăzi, visând ca, într-o zi, să ating și eu maturitatea și bunătatea ei, așa cum numai femeile din Moldova știu să le dăruiască.
