Soacra a decis să se mute în apartamentul meu și să-i lase apartamentul ei fiicei.
Soțul meu a crescut și a fost educat într-o familie numeroasă. Soacra a avut copii până la nașterea fiicei. O tactică ciudată, dar nu e treaba mea să judec.
Când m-am căsătorit, credeam că am noroc. Victor părea responsabil, curajos și puternic. Știa ce înseamnă familia, dar nu putea să se rupă de mama și sora lui. Dacă soacra nu se preocupa prea mult de fiii ei, binele fiicei era mereu pe primul loc.
Lavinia avea 10 ani când ne-am cunoscut. La început, nu mă deranja, dar după cinci ani situația s-a înrăutățit. Nu dorea să învețe, avea prieteni dubioși, iar soțul meu trebuia să o ajute la educație. Soacra mea putea suna în miez de noapte și să-i ceară ajutorul.
Speram ca Lavinia să se maturizeze, să se căsătorească și totul să fie bine. Dar n-a fost așa! Când și-a găsit un prieten, soacra i-a pus pe frați să strângă bani pentru organizarea nunții, deoarece nu avea resurse financiare. Logodnicul Laviniei nu provenea dintr-o familie înstărită, așa că tinerii căsătoriți au trebuit să locuiască împreună cu soacra.
Însă socrul și-a dat seama că nu se înțeleg și le este greu să conviețuiască. A găsit o soluție perfectă – să se mute la noi, iar fiicei să-i lase apartamentul. Ce contează că eu am cumpărat proprietatea cu banii mei munciți din greu, iar soțul meu nu a contribuit deloc? Cel mai interesant e că și el este mulțumit de această soluție. Spune că mama ne va ușura de povara treburilor casnice.
Avem un apartament cu trei camere, dar nu vreau să renunț la confort și să împart spațiul de locuit cu altcineva. Soacra e convinsă că suntem obligați să o găzduim, deoarece soțul meu este cel mai mare dintre frați și trebuie să poarte de grijă părinților.
Îmi iubesc soțul și nu iau în considerare divorțul. Dar cum să discut cu el? Cum să-i explic că viața cu mama lui este un infern? Poate aveți vreun sfat?
