Soacra a decis să se mute în apartamentul meu, iar pe al ei să-l ofere fiicei sale.
Soțul meu a crescut și a fost educat într-o familie numeroasă. Soacra a tot născut copii până la venirea pe lume a fiicei. O tactică ciudată, dar nu sunt în măsură să judec.
Când m-am căsătorit, am crezut că sunt norocoasă. Victor părea responsabil, curajos și puternic. Știa ce înseamnă familia, dar nu se putea rupe de mama și sora lui. Dacă soacra nu își făcea griji în mod special pentru fiii săi, bunăstarea fiicei era mereu prioritară.
Elena avea 10 ani când ne-am cunoscut. La început, nu mă deranja, dar după cinci ani, situația a început să se înrăutățească. Nu voia să învețe, avea prieteni dubioși, iar soțul meu trebuia să o ajute în creștere. Soacra obișnuia să sune în toiul nopții și să-l cheme în ajutor.
Speram că Elena va crește, se va căsători și totul va fi bine. N-a fost așa! Când și-a găsit un iubit, soacra a cerut fraților să contribuie la organizarea nunții, deoarece nu avea bani. Logodnicul Elenei nu provenea dintr-o familie înstărită, așa că noul cuplu a trebuit să locuiască împreună cu soacra.
Aceasta, însă, și-a dat seama că nu se înțeleg și le este greu să conviețuiască. A găsit o soluție „ideală” – să se mute la noi și să-i lase apartamentul fiicei. Ce contează că eu am cumpărat proprietatea din banii mei câștigați cu greu, iar soțul meu nu a contribuit nici măcar cu un leu. Cea mai interesantă parte este că și el este mulțumit de această soluție. Susține că mama ne va ușura de obligații.
Avem un apartament cu trei camere, dar nu vreau să renunț la confort și să împart spațiul cu altcineva. Soacra este convinsă că suntem obligați să o adăpostim, deoarece soțul meu este fiul cel mare, care trebuie să aibă grijă de binele părinților săi.
Îmi iubesc soțul și nu iau în considerare divorțul. Dar cum să discut cu el? Cum să explic că a locui cu mama lui este un adevărat calvar? Aveți vreun sfat?
