Totul e sfârșit, Anca! Vreau o familie adevărată, copii. Tu nu poţi să-mi dai asta. Am așteptat mult, am suferit. Am nevoie de un fiu. Am depus deja cererea de divorț! Ai trei zile să-ţi strângi lucrurile. Când pleci, sună-mă. Eu încă locuiesc la mama. Grăbește-te, trebuie să pregătesc apartamentul pentru copil și mama lui. Așa e! Nu te mira, viitoarea mea soție va avea deja un copil! Trei zile, Anca!
Anca a rămas tăcută. Ce ar fi putut răspunde?
Nu reușea să rămână însărcinată. Mihai a așteptat cinci ani, cu trei încercări eșuate în tot acest timp.
Doctorii pe care ia consultat nu găseau nimic greșitera sănătoasă. De ce nu a ieșit niciodată?
Anca ducea un stil de viață impecabil.
Într-o zi la muncă s-a simțit rău; au chemat rapid ambulanța, dar totul a evoluat prea repede
Ușa a bubuit în spatele lui Mihai, iar Anca, fără forțe, s-a așezat pe canapea.
Nu avea nici dorința, nici energia să adune bagajele. Și nici nu știa unde să le ducă.
Până la căsătorie locuia la verișoara ei. Verișoara a murit, iar fiul ei a vândut apartamentul. Să se întoarcă la casa de la bunica din sat? Să caute un apartament închiriat? Ce să facă cu slujba?
Mii de întrebări și trebuia să le rezolve repede
De dimineață, ușa s-a deschis și a intrat socră.
Nu dormi? Bine. Am venit să mă asigur că nu iei nimic în plus.
Nu am nevoie de niște lenjerii vechi ale fiului tău. Voi primi banii mei?
Ce răsfăț! Până acum era totul politicos, tăcut, ascultat. Aşa sa terminat tot. Și încă de la prima încercare iam spus lui Mihăiță că nu vei naște.
Aţi venit să-mi spuneţi asta? Mai bine tăceaţi și urmăriţi-mă.
Unde pui vasele?
Ale mele. Le-am moștenit de la verișoară, amintirea ei.
Acum va rămâne gol fără ele!
Nu mă deranjează; în schimb vei avea un nepot.
Ia doar ce-ți aparține!
Laptopul meu! Cafetiera, cuptorul cu microunde, mi le dă durerea colegilor. Mașina mea e cumpărată de dinaintea nunţii. Fiul tău are alta.
Ai tot ceți trebuie, doar că nu poţi să ai copii!
Asta nu-i treaba voastră. Eu stau cu Dumnezeu, așa trebuie să fie.
Văd că nu îţi pasă deloc! Poate că faceai toate astea intenționat?
Vorbiţi de prostii. Îmi e greu să mă gândesc la asta.
Anca a privit prin apartament; nu mai rămăsese nimic din lucrurile ei: periuță, cosmetice, papuci
Se părea că a uitat ceva important. Socra îi tot întrerupea concentrarea.
Îşi aminti că nu era nici o statuetă de pisică veche. Înăuntru, pisica ascundea un mic secret: un set de cercei și o inel. Nu erau de mare valoare, dar erau dragi, amintiri de la bunică. Mihăiță le considera mizerie. Le aruncase pe balcon? Anca a deschis ușa
Ce ai uitat acolo? Strângeţi lucrurile și pleacă! a strigat din nou socra. Te despaci de apartament? Fă-ţi bagajul, nu îţi e rezervat nimic.
În cele din urmă, pisica a fost găsită, totul la locul lui. Era gata să plece.
Ia cheia, la revedere. Sper să nu te mai văd niciodată.
Anca a ajuns la birou. Era încă în concediu medical, dar a cerut concediu de odihnă.
Toţi îţi sympathizăm, dar cum să lucrăm fără tine? Îţi vor ajunge trei săptămâni? Doar să fii mereu pe telefon, fără tine proiectele noastre stau în loc.
Bine. O să mă retrag puţin. Mulțumesc.
Ai nevoie de ajutor?
Nu.
Mă voi ocupa de concediu și de bonus.
Mulțumesc, chiar era nevoie.
Anca nu a căutat altă locuință; a plecat spre satul natal. Nimeni nu o aştepta acolo, bunica murise acum trei ani, iar mama nua cunoscut niciodată. Mama a dispărut în timpul naşterii.
Acum, inexplicabil, Anca nu putea să rămână însărcinată singură
După o oră de drum, a ajuns lângă casă, sub poienița cu meri și cu lalele.
Ultima dată cu Mihai fuseseră acolo toamna, făcând grătar, bucurânduse de aerul răcoros.
Anca a intrat cu maşina în curte; cheia garajului era pe perete.
A deschis ușa şi a pășit înăuntru. Liniştea. Pe masă erau căni murdare şi farfurii. De ce nu a curăţat tot în ultima vizită?
Nu, ea curăţase! Dar cineva mai fusese acolo!
Două pahare, farfurii, pachete de suc, sticle de vin spumant al lui Mihăiță. Nu era din toamnă.
Deci, cine era în casă? Mihai, dar cu cine?
Nu mai contează
Cheia casei era doar la Anca; probabil Mihai a făcut o copie. Era timpul să schimbe încuietorile.
Viaţa nouă, curăţenie, apoi baie fierbinte.
Anca a hotărât să spale totă murdăria, tot trecutul.
Când se pregătea să plece, au bătut la ușă, apoi la fereastră.
Cine e acolo?!
Este totul în regulă?
Da a oftat femeia. Scuzaţi-mă.
Anca a ieșit; lângă casă stătea un bărbat necunoscut.
Scuzaţi, cred că vam speriat. Sunt vecinul, am stat toată ziua să vă urmăresc.
Uităse în jur, fumul ieșea din sobă. Am vrut să mă asigur că nu se întâmplă ceva.
Mulţumesc, totul e bine.
Sunteţi rudă cu Mihai? A fost aici recent cu soţia lui Sunteţi soră?
Nu, eu sunt fosta soție. Aproape fosta, tot se rezolvă.
Casa e a ta?
A mea.
Eu sunt vecinul temporar, am venit din motive de familie. Un prieten mia permis să stau. Divorţul e în curs, mâine voi fi liber. Dacă nu deranjez, plec. Dacă aveţi nevoie de ajutor, spuneţi. Eu sunt Igor.
Eu sunt Anca. Așteaptă, poţi schimba lacătul?
Desigur. Spune când şi mă ocup.
Cât mai repede. Mâine cumpăr lacătelul.
Hai să-l văd şi să-l cumpăr, poate nuți ia mult timp să mergi în oraș.
Bine.
Două săptămâni au trecut. Mai rămâne o săptămână de concediu și Anca se pregătește să se întoarcă în oraș. Nu mai vrea să caute altă locuință. Mihai nu mai sună, nu mai scrie; a primit doar mesajul cu data divorțului. Era chiar o binecuvântare; nu voia să-l vadă.
Întro sâmbătă, Anca se trezea devreme. Atunci Igor a invitat-o la o plimbare la lac.
Nu plănuia să înceapă o relație, dar o plimbare nu înseamnă promisiuni. Au petrecut timpul frumos şi sau întors la prânz. Lângă casa Ancăi sta maşina lui Mihai, abia ajunsă. Uşa sa deschis, a ieșit Mihăiță, apoi a ajutat o femeie însărcinată să coboare.
Anca și Igor sau apropiat de poartă. Mihăiță încerca să deschidă ușa casei, dar nu a reuşit.
Ce e asta?
Ce facem noi aici? De ce intrăm în casa altuia?
Mihăiță a rămas fără cuvinte.
Aceasta este casa noastră! a spus femeia însărcinată.
Aşa? Şi cine a zis asta, Mihăiță? Asta e casa mea, pleacă de pe proprietate.
Mihăiță, ce zici?! Cine e ea?! Fosta mea?! Expulzeazo! strigă femeia.
Anca și Igor au început să râdă. Mihăiță, tăcut, a pus pe femeia însărcinată în maşină şi au plecat.
Viaţa lui va fi plină de voie bună.
Dar ea îi va da un copil. Eu nu am reușit. Trei eșecuri. Îmi pare rău.
Ne despărţim pentru că soţia nua vrut să aibă copii…
Patru ani au trecut de la divorţ. O întâlnire întâmplătoare cu fosta soacră în supermarket.
Anca, nu te recunosc. Te urmăresc de mult. Ești însărcinată?
Da, am mângâiat burtica.
Mihăiță e în stare gravă. Nepotul a venit slăbit, ceva nu e în linia lui. Soţia lui a fugit, nea lăsat copilul. Tu nu poţi să naşti singură?
Nu, nu sunt singură. Am o familie. Am timp, mă aşteaptă.
Cum a fost? Iartă-mă pentru tot.
Răbdare săvă fie cu bine
Fosta soacră a privit cum Anca se îndrepta. Mergea alături de Igor, care o sprijinea cu o mână, iar cealaltă era ținută de o fetiță mică, cu ochi ce semănau cu ai mamei
Daţi un like și scrieţi un comentariu ce părere aveţi!
Prietenii, dacă doriţi să citiţi și alte poveşti, lăsaţi un comentariu şi nu uitaţi de likeuri. Asta ne motivează să scriem mai departe!
