Ștefan a ajuns într-un sat uitat de lume să-și vadă mătușa, sora mai mare a mamei. Mama, înainte să plece la cele sfinte, îl rugase insistent să aibă grijă de ea.
Mătușa Polina era scundă, știrbă și cam obosită de viață. Ștefan i-a propus de nenumărate ori să se mute la el, la oraș, unde avea o cameră doar pentru ea, curte cu verdeață, și vecine cu vârste similare cu care putea schimba o bârfă bună la aer curat. Dar nu și nuPolina nici să audă! Casa e casa mea, aici vreau să mor!
Așa că Ștefan era nevoit să-și ia la fiecare trei luni cinci zile fără plată ca să vină să-i dea o mână de ajutor. Pierdea două zile pe drum, trei zile făcea pe omul gospodar printre găini și zarzavaturi. Norocul lui că era șef de echipă și-și permitea asemenea escapade scurte.
Ba mai mult, și patronul era prietenul său din liceu. Primăvara asta, însă, abia pe la sfârșit de aprilie a putut fugi din orașavea treabă cu carul la birou.
Iarna asta o lăsase epuizată pe mătușa Polina, iar vecina ei, tanti Marioara, i-a povestit că de două ori chemaseră ambulanța.
Da de ce nu m-ați sunat deloc? De câte ori am sunat, ziceați că-i totul bine…
Polina mi-a zis să nu vă tulbur, să nu vă fugăresc de la lucru. Cică Doar când oi muri, să-i zici!.
Ștefan a mers până la magazinul sătesc după zahăr și sare, trecute cu roșu pe lista mătușii. A mai pus în coș și ceva orez, conserve de carne, lapte condensatnumai bunătăți. Când s-a întors, la poartă stătea un cățel de vreo cinci luni, cu cap mare și bot alungit.
Tanti Polina, ce-i cu cățelul la poartă?
A apărut singurel acum o lună. Am deschis poarta și l-am găsit tremurând de frig, piele și os. Eu l-am îndopat să prindă a se ține pe picioare. Să-mi fie mai vioaie casa!
Ștefan a mângâiat cățelul pe cap, acesta i-a pus încredințat capul în poală. Ștefan mereu visase să aibă un câinecopilărie la bloc, vis interzis. Acum nu prea-i ardea de animale, soția îi adusese într-o vreme o pisică, statuseră trei ani cu ea și apoi dispăruse pe vecie. Copii, nici cu Irina n-au apucatnu se putea, dar viața lor era oricum plină de mici călătorii și bucurii la doi.
Cum îl cheamă?
Toma. Așa-l chema pe motanul meu cel bătrân.
Ștefan a râs:
Dar nu-i cam ciudat să-i dai câinelui un nume de motan?
Ei, ce contează, răspunde la oricum îi zic!
Pe cât stătea Ștefan pe la mătușă, Toma nu-i lăsa niciun pas nesupravegheat. Când să plece, Ștefan a rugat-o pe mătușică să nu-i mai ascundă dacă e bolnavă. Vine el orice-ar fi, și dacă-i nevoie de medicamente, să-l sune direct, fără rușine.
Măcar mi-ai fost năpastă, tot bați drumul după mine. Dar nu mai am mult
Nu ziceți așa, tanti Polina. Trăiți mult și bine, nu mă deranjați deloc!
Ștefane, vreau să te rog ceva. Dacă pățesc ceva, să nu-l lași pe Toma. Tot suflet viu e!
N-o să-l las, îi găsesc eu stăpân.
Nu, să-l iei tu, dacă se poate. Eu cred că nu degeaba a venit el la poarta mea.
Cățelul îl coti iar pe la genunchi, se uită fix în ochi și dădu din coadă.
Bine, mătușă Polina. Dacă se întâmplă ceva, îl iau eu pe Toma.
După exact o lună, mătușa s-a stins. Ștefan a organizat înmormântarea, a ținut pomana de nouă zile cu vecinii. Apoi, el și Toma s-au dus la cimitir, s-au despărțit în felul lor.
Veni timpul să plece. Ștefan i-a luat lui Toma botniță nouă și lesă și au pornit către gara de la Chițcani. La casa de bilete, ceru bilet pentru vagon cu animale permise. În compartiment, când au intrat, Toma a lătrat la bărbatul de la geam.
Omul, cu ochii cât cepele:
Da ce e, domle, vii cu lupul în tren?
Nene, e doar Toma, câinele meu, nu vreun lup!
Toma-i lup adevărat! Sunt vânător, văd eu bine ce-i ăsta!
Toma începu din nou să mârâie.
Ia-ți lighioana până nu-l drobesc!
Mai bine taci, dacă vrei să ajungi întreg la destinație. Nu te deranjează nimeni, pleacă liniștit!
Ba nu, mai am o oră până la stația mea, stau la coridor!
Compartimentul a rămas doar al lor. Ștefan a privit lung câinele:
Toma, ce zici tu, ești lup? Câinele și-a pus botul pe genunchi și a dat din coadă. Dacă e să fie așa, mie tot de tine-mi place!
A intrat conductoarea:
Domnule, lup sau ciobănesc?
Ați ascultat zvonuri, sigur?! E rasă rară, căutător de trufe la mine!
Bun. Aveți acte la el?
Da, imediat le scot.
Ștefan s-a scotocit teatral prin buzunare, apoi i-a spus speriat câinelui și doamnei deodată:
Toma, am uitat actele lângă casă, la bilete! Fără acte nu vindeau bilet, nu-i așa? către conductoare.
Evident, da!
N-a mai arătat nimic. La casa de bilete lucra fiica lui tanti Marioara. Dimineața au ajuns la oraș. În aceeași zi, Ștefan l-a dus pe Toma la cabinetul veterinar, după colț.
Doctorița imediat:
Lucrați la circ?
Nu, dar ce v-a făcut să credeți asta?
E lup, domnule!
Ștefan a oftat:
Nu-i de la circ, ci de la țară. Mătușa mea a murit și m-a rugat să-i iau câinele sau lupul!
Doctorița, expertă:
E metis, domnuletatăl e nemțesc ciobănesc. Sunt calmi și foarte devotați. Nici griji să nu aveți! Îl înscriem, facem vaccin, să nu vă streseze nimeni.
Soția s-a atașat rapid de Toma; îl spăla, hrănea și-i plăcea să iasă la plimbare cu el. Zece luni au trecut pe neobservate. A venit vacanța de iarnă, iar într-o seară, obosită să stea în casă, Irina a ieșit cu Toma la plimbare-n parcul de la zece minute de bloc.
Când hoinăreau pe alei, Toma și-a ascuțit brusc urechile și a zbughit-o în beznă.
Irina a strigat după el, l-a chemat, dar câinele nu mai apărea. Dup-o vreme, chiar când Irina era gata să-și sune soțul, Toma a apărut, și trăgea cu greu un ghemotoc din gură.
Irina a alergat la elun nou-născut, viu. Chiar dacă era medic, a sunat imediat la urgență și poliție.
Toți au venit rapid. Irina n-a putut merge cu mașina de salvare, că era cu câinele. A lăsat animalul acasă și a plecat cu Ștefan la spital. Aflară că e fată, o lună, sănătoasă tun.
Lângă copil era un bilet: o chema Valeria și mama ei cerea să ajungă la oameni buni. Irina a cerut să o vadă și, când a privit-o, i-a rămas inima la ea.
S-au uitat unul la celălalt, Ștefan și-a dat seama ce vrea nevasta și a acceptat. Ea a spus de față cu asistenta că e medic și că o adoptă, să nu o dea altora.
După două luni, acasă au găsit o surioarăValeria, salvată de Toma cel rătăcit, exact cum zicea mătușanu degeaba s-a aciuat cățelul la casa lor!
Semen a venit la sat să-și viziteze mătușa, sora mai mare a mamei sale, pe care aceasta l-a rugat s-o supravegheze înainte să se stingă din viață.
