Am intrat în salonul de înfrumusețare din Chișinău în pauza de prânz, să-mi fac manichiura. La scaunul vecin stătea o femeie zveltă, drăguță, trecută de treizeci, cu accent moldovenesc, povestind animat în timp ce se coafa. Din cauza zgomotului uscătorului, vorbea tare – nu am putut să nu ascult…
Am prins povestea la mijloc, așa că o încep de acolo, scuzați-mă.
„Mă tot chinuiam ce să-i cumpăr de ziua ei! Are tot, nu o mai surprinzi cu nimic, e avocată, își permite orice. Suntem prietene de șapte ani, de la facultate, am schimbat o grămadă de cadouri. Nu mai vreau o eșarfă, ci ceva special. Ce ai da tu, Mădălino, unei persoane care deja are totul?” a întrebat ea frizerița. Aceasta s-a gândit: „Poate un set de creme, mereu sunt utile…”
„Exact, Mădălino! Am umblat prin centru și am dat peste un magazin ca Carmen Secret – elegant, cu lenjerie și accesorii intime. Am intrat să caut creme parfumate, să-i aduc puțină romantică în viață, că la avocată mereu e ocupată. Dar… n-a fost așa simplu! Un vânzător arătos, Dan, s-a oferit să mă ajute. Nu știu cum, dar de la creme am ajuns să discutăm despre… altceva. Într-un final, m-a convins să cumpăr un… *dispozitiv violet*!”
Salonul a tăcut. Mădălina a oprit uscătorul: „Îți aplic ulei în vârful firelor, cinci minute.” Manichiurista mea a smuls cablul de la uscătorul de unghii: „Lasă, se usucă singure.” Toate clientele s-au apropiat, salonul fiind mic, eu am glisat scaunul mai aproape.
„Mi-a plăcut imediat – mare, violet, cu tehnologie modernă. Dan mi-a demonstrat funcțiile. Nu, nu pe mine, doar în aer! Bâzâie puțin, dar are opt programe.” Nimeni nu mai prefăcea că lucrează – respirația era întreruptă.
„A venit într-o cutie catifeată cu instrucțiuni groase,” a continuat ea. „Am împachetat-o cu funde roz și i-am spus *Violetul Dan*. Am închis ochii și i l-am dat.
Prietena a râs, uluită. A luat cadoul și a plecat acasă. La aeroportul Henri Coandă, la control, vameșul a întrebat suspicios:
– Ce e în cutia asta? Ceas scump?
– Nu… electrocasnică,” a șoptit ea, transpirând.
– Electrocasnică?! Ce fel? Fier de călcat? Deschideți!
A deschis. Vameșul s-a înroșit. Oamenii din spate s-au aplecat să vadă. *Violetul Dan*, scos din cutie, a început să bâzâie din greșeală pe banda rulantă, zvâcnind ca un peștișor! „Dumnezeule, să mă înghită pământul!” s-a rugat ea în sinea ei. Un bărbat din coadă i-a șoptit:
– De ce aveți nevoie de el? Eu pot face asta mai bine. Și bâzâi gratis!
Între timp, dispozitivul a revenit vameșului, clipind cu LED-uri. „Luați-l de aici!” a țipat el. Roșie ca racul, prietena mea a fugit cu cutia deschisă, în timp ce un alt pasager se oferea să o ajute să-l „împacheteze corect”.
Două zile mai târguriu, mă sună furioasă:
– Nu funcționează!
– Poate e obosit? L-ai lăsat nefolosit! Du-l la meșterul Vasile, repara el orice!
La atelier, Vasile s-a entuziasmat:
– Lăsați-l aici! Și dacă aveți nevoie să vă instalez și lustră… sau altceva, sunați-mă!
Între timp, *Violetul Dan* (care doar avea nevoie de adaptor) i-a adus prietenei o mulțime de admiratori, el rămânând nefolosit.
În salon, după o pauză de tăcere, uscătoarele au repornit. O clientă a întrebat în șoaptă:
– Spuneai că magazinul e lângă Piața Veche?
