Astăzi țin să notez ceva de neuitat în jurnalul meu. Sâmbăta trecută, rudele noastre de la Chișinău au venit pe neașteptate în vizită. Ne-au dat un telefon în prealabil, iar eu, om cinstit, le-am spus clar că nu ne curge lapte și miere în casă. Am pensia mică, iar băiatul meu, Doru, lucrează ca muncitor la construcții, cu un salariu modest în lei moldovenești, așa că nu ne permitem festinuri și ospețe ca la nuntă.
Totuși, au zis că vor să ne vadă, că le era dor. Au venit, cu sacoșe pline de bunătăți câteva conserve, niște cozonaci și niște sucuri. Doru mi-a șoptit să le mulțumesc frumos și am pus totul bine în dulap, să rămână pentru zile negre. Le-am explicat de la început: trăim simplu, cu ce avem prin casă.
La prânz am pus pe masă pâine proaspătă de la brutărie, unt de casă, câteva felii de biscuiți și nelipsitul ceai de tei. Nu s-au arătat prea încântați, dar n-au zis nimic. M-am uitat la fețele lor, acre ca oțetul, dar nu m-a interesat, fiindcă nu mi-am ascuns situația; știu că la noi nu există risipă.
Seara, la cină, am fiert o supă lejeră, am mai scos brânză topită și am făcut niște sandvișuri cu carne rece de la frigider. Am umplut un ceainic și le-am dat din nou ceai, ca așa se face la noi. Din priviri, mi-am dat seama că se așteptau la altceva, ceva mai sofisticat, dar la cum merg prețurile acum în Moldovei, nu ai de unde.
Atunci, una din nepoate, Nadejda, m-a întrebat de ce n-am pus pe masă ce au adus ei. Am întrebat mirat: “Ați adus pentru noi, ori pentru propria masă?” Dacă voiau să mănânce ce-au cumpărat, puteau să spună direct, să le pun în frigider.
Au tot discutat, și-au ridicat tonul, dar până la urmă au plecat supărați a doua zi, fără să schimbe vreo vorbă caldă. Sincer, nu mă interesează unde au înnoptat după. Casa mea să-mi fie liniștită și curată, fără musafiri cu pretenții. Bine că ne-au lăsat ce-au adus cozonacul, un pic de ficat gătit, niște bezele, fructe măcar rămânem cu ceva gustos în urma lor.
Seara asta, eu cu Doru bem un ceai liniștit și gustăm din cozonac. Și am învățat să nu-ți faci griji de gura lumii; viața e mai liniștită când trăiești după puterile tale. Mai bine cinstit și simplu decât plin de poleială și nemulțumiri.
