Să-ți spun ce am pățit noi acum ceva vreme, să râzi puțin! Duminica mea nici n-a început bine, că-mi sună telefonul. Pe ecran, mare: Tanti Lenuța (vezi bine, neam de-al meu de la țară).
Lizuca, ne aștepți, da? vocea ei era atât de energică și clară, că mi-a sărit inima din somn, nu alta. Noi suntem deja în drum, mâine dimineață ajungem la voi! Ce, să nu facem și noi o vizită la capitală, să vă vedem, să ne mai primeniți? Suntem și noi de-ai casei!
M-am ridicat buimacă pe marginea patului și încercam să procesez. Cel mai tare mă speria noi.
Cine noi, tanti Lenuța? încerc eu să aflu, dând un cot soțului sub plapumă, să-l trezesc de urgență.
Cum cine? Eu, unchiul Sandu, Sorina cu bărbată-su și nepoțelul Dănuț. Dar nu vă stresați, nu suntem pretențioși vrem doar să dormim undeva, că ziua colindăm orașul!
Cinci persoane. Plus eu cu bărbată-miu. În apartamentul nostru cu o singură cameră, vreo 33 metri pătrați cu tot cu hol, unde zona liberă e preșul din hol și drumul îngust dintre canapea și televizor.
Am închis telefonul amuțită și m-am uitat la el în ochii lui am văzut groază pură și dorința arzătoare să își facă bagajele și să fugă din țară sau măcar să meargă după pâine vreo săptămână.
Norocul, bată-l vina!
Mi-a venit în minte ultima lor vizită acu vreo trei ani. Atunci au fost doar trei. O săptămână întreagă n-am dormit decât pe-un saltea gonflabilă, care se dezumfla până dimineața și ne trezeam direct pe parchet, cât timp musafirii ocupau trufași canapeaua. Unchiul Sandu fuma pe balcon și scutura scrum în florile mele că-s îngrășământ, măi. Tanti Lenuța voia să mă-nvețe a tăia felii de ceapă în bucătăria mea minusculă: dă-l la o parte, să-ți arăt eu. Iar Sorina cu bărbată-su sunt zgomotoși, iar pruncul lor, Dănuț, e ca furtuna. Orice-i interzis pentru el, e sport național.
Trebuie să le zicem nu, zice soțul, uitându-se lung la tavan.
Cum să facem asta? zic eu. Sunt deja în tren, îi vezi pe tanti Lenuța cu cum, mă, să nu ne primiți? Că v-am schimbat scutece, v-am îngrijit, și-acum sunteți domni și nu ne mai vreți! Apoi tot satul o să vorbească, iar mama o să-și facă griji cu Corvalolul la îndemână.
Bizuim pe diplomație, nu?
Ne-am așezat pe scaune în bucătărie, bem cafeaua și calculăm opțiuni toate de groază. Să le plătim lor cazare la hotel nu putem, că abia terminasem service-ul la mașină, ne-am uscat de bani. Să mergem noi la prieteni, să îi lăsăm singuri în casă batjocură. Să ne facem că nu suntem acasă ăștia rămân la ușă până sparg clanța.
Și-atunci mi-a picat fisa: trebuie să le dau o sperietură de neclintit. Un motiv beton, de care fuge și dracu.
Varicelă, îi șoptesc eu.
Poftim? nu priceape soțul.
Băi, caz de varicelă, carantină pe bune, la adulți e jale: febră, complicații, cicatrici.
Cică dacă au făcut?
Tanti Lenuța și unchiul Sandu n-au făcut, mi-a zis mama. Sorina nu știu, dar cu prunc mic nu cred că riscă.
Arme secrete: verdele de briliant
Îmi amintesc că am pe undeva, rătăcit prin dulapul cu medicamente, o sticluță de albastru de metilen la noi verdele de briliant face minuni.
Ia un vată și dă-mi zdravăn pe frunte, pe obraji, pe gât și pe mâini, cât mai strident, zic eu.
Soțul râde, dar execută. Mă uit în oglindă: arăt ca o pictură abstractă. Am pus și-un halat lăbărțat pe mine, mi-am înfășurat o eșarfă la gât și m-am ciufulit puțin.
Dar eu? întreabă el.
Tu ești contact direct, ai stat lângă mine, pe tine deja te caută febra. E și mai înfricoșător, ha-ha.
Repetăm faza: zic că m-a lovit varicela aseară, febră peste 39, vine doctorul, strict carantină, virus schimbat, e pandemie în bloc.
Dar hai măcar un ceai
Fix la ora stabilită, sună la ușă gălăgie, bagaje târâite, Dănuț deja bombăne nerăbdător. Eu joc rol de muribundă, soțul deschide ușa doar cât bagi un ochi.
Măi, Săndule, de ce nu ne-ați așteptat la gară? răsună glasul unchiului Sandu, dornic să pășească.
Stați, nu intrați! sare al meu. Avem o problemă mare!
Eu apar, bocănind din papuci, ținându-mă de perete, gata-gata să pic.
Bună ziua abia scot două vorbe. Îmi pare rău. Am varicelă. Grav. Doctorul a zis e super contagios.
Pe casa scării liniște de mormânt. Cinci perechi de ochi la petele mele verzi.
Varicelă?! sare Sorina, trăgându-l pe Dănuț spre ea. La vârsta asta?!
Eh, imunitatea gem eu. Febră Complicații
O văd pe tanti Lenuța cum îi joacă mimica pe față: pe de-o parte cazare gratis, pe de alta, spaima de boală.
Săndule, tu ai avut?
Nu cred nu mai știu deja face pași spre lift.
Nici eu! se panichează Sorina. Hai repede la hotel, măcar acolo suntem siguri!
Dar cum, soțu?
Vin și eu, ce să fac? Dorm lângă ea e doar o chestiune de timp.
Atât le-a trebuit. N-a mai discutat nimeni să stai cu niște buboși e rupt din coșmar.
Sănătate să ai, fată, că hoteluri găsim noi zice unchiul Sandu, apăsând butonul de lift. Avem ce ne trebuie, nu te stresa!
Urcă, cu borcane, sacoșe și-o problemă mai puțin pentru noi.
Cât ai zice pește
Am tras obloanele și am început să râdem de ne țineam cu mâinile de burtă. Uitându-mă în oglindă, nici eu nu m-aș fi apropiat de așa ceva!
Hotel au găsit repede. Ghici ce bani aveau, doar că de ce să dea ai lor, când se poate pe spinarea altuia?
Peste două zile mă sună mama:
Liza, ce se întâmplă măi cu tine? Tanti Lenuța m-a sunat, a zis că ești toată verde și pe moarte!
Mă însănătoșesc, mamă! Minune-a medicinei
N-am dat tot adevărul. Mai bine să creadă că-s firavă la boală decât rea de inimă.
Verdele s-a dus la prima spălare, iar noi am petrecut weekendul liniștiti, comandând pizza și bucurându-ne de fiecare colțișor din mica noastră garsonieră.
