Radu era convins că nevasta lui îl trădează. Așa că s-a gândit să-i joace o festă și aproape că a rămas cu gura căscată.
Iubire, nu întârzii?, îl întreabă Irinuca, soția lui, care îl vede agitat la telefon. Ai trenul spre București peste două ore.
Nu ți-am spus? îi răspunde Radu mirat. S-a amânat deplasarea aia de muncă. Probabil plec pe poimâine.
Mda, zice Irina și, de parcă ar fi primit liber la distracție, fuge direct în bucătărie după telefon. Cine știe ce mesaj o fi trimis, că prea a revenit în cameră cu ochii sclipind. Din momentul ăla, Radu a început să-și facă tot felul de scenarii. Parcă prea ușor îl lăsa consoarta să iasă cu băieții la o bere sau plecat de acasă pe muncă, fără să-l bată la cap. Nu s-a supărat nici când a venit într-o seară puțin posomorât de la crâșmă. Prietenii îi spuneau la unison că așa neveste-s pe cale de dispariție, dar Radu nu dormea noaptea de griji.
Avea cu opt ani mai mult decât Irina. O fi găsit ea vreun băiat mai tinerel care-i sucește mințile?
Din fericire, Radu era destul de isteț să-și țină bănuielile pentru el. Cum să te apuci să acuzi omul fără probe? Tot el și-a pus pata măcar să fiu sigur! și s-a apucat să monteze camere de supraveghere prin tot apartamentul din Chișinău.
Când a venit ziua plecării în delegație, Radu era acrit. Irina ba chiar s-a uitat lung la el, așa bosumflat cum era, și era gata-gata să-i dea niște pastile de nervi. Grija ei l-a liniștit nițel, ba la un moment dat chiar a zis că poate n-are ea nimic de ascuns.
Nu a avut timp și chef să privească filmările online, că tot era ocupat. Seara, pe la hotel prin Iași, mai dădea play pe aplicație, se uita vreo cinci minute, apoi închidea totul și-și arunca laptopul cât mai departe de el.
Delegatia a trecut cât ai zice mămăligă. În ultima zi, după ce Irina s-a dus la serviciu, Radu s-a pus iar pe urmărit înregistrările. Numai curaj n-avea să vadă adevărul până la capăt.
Deschide el laptopul, apasă pe redare. La început, nimic spectaculos: Irina se trezește, își face ceai, mai trage cu mopul prin casă. Dar, spre seară, Radu o vede pe nevastă-sa, mereu cochetă de obicei, tolănită în pantaloni scurți și în tricoul lui (ăla preferat, oversized), butonând la calculator. Juca un joc online și, de partea cealaltă, răsunau voci de bărbați. Ți-ai găsit, era dependentă de jocuri.
Nu-i mare scofală, fiecare cu plăcerea lui, și-o zise Radu, încercând să nu pară prea dezamăgit.
Treci cu timpul pe repede-înainte, tot nimic palpitant. Calculator, treburi prin casă, trei ceaiuri și niciun urmă de alt bărbat.
Închise bărbatu laptopul și oftă din greu. Acum doar îi era rușine că a imaginat așa ceva despre Irina. Și-a promis să treacă pe la florărie și să aducă acasă cel mai mare buchet de trandafiri roșii, ba să organizeze și o cină romantică, la lumina lumânărilor. Dar camerele le-a lăsat încă montate. Că niciodată nu știi, nu?
