Repari și camionul e al tău, râdea directorul de omul de serviciu. După un minut, râsul s-a oprit la toți.
Gata, ne-am oprit. Șoferul camionului a ieșit din cabină și a stins chiștocul cu bocancul.
Motorul a tușit ultima oară, apoi s-a oprit. Sub prelată, în semiremorcă, zăceau douăsprezece tone de roșii, care în patru ore trebuiau să ajungă în frigiderele unei mari rețele de magazine. Camionul se blocase fix pe rampă, încât nu mai putea nimeni să iasă sau să intre.
Ion Călin, patronul depozitului, se agita pe lângă capotă. Lângă el, mecanicul, doi șoferi și un lăcătuș chemat de la oraș un bărbat cu geacă de piele și o brățară groasă de aur la încheietură.
Sergiu, ai găsit ceva? directorul l-a apucat pe lăcătuș de umăr.
Motorul e blocat, electronica e dusă. Numai platformă și dezasamblare. Minim zece ore.
Am contract cu magazinul! O greșeală și s-a dus totul, mă termină!
Lăcătușul a ridicat din umeri, cotrobăind în buzunar după tutun. Șoferul butona telefonul. Ion Călin a început să țipe la mecanic, la șoferi, la toți că nu sunt atenți, că totul s-a năruit pe capul lui.
Moșul Gheorghe venea cu mătura de la depozitul de la margine. O vestă veche, cizme de cauciuc, fața brăzdată de riduri adânci. Toată ziua mutase lăzi și măturase curtea lucru de care tinerii râdeau, spunându-i profesorul măturii.
S-a apropiat de mulțime și a privit capota în tăcere.
Ioane, dă să văd, a zis moșul încet. E treabă de cinci minute.
Toți s-au întors spre el. Sergiu a hohoti primul, apoi au urmat și ceilalți.
Ce vrei să faci, moșule, să mături motorul?
Ion Călin s-a încruntat, dar pe urmă ceva i-a trecut prin cap supărare, disperare, dorința de a descărca pe cineva. S-a îndreptat și a spus tare, să audă toți:
Hai să facem așa, Gheorghe. Dacă repari în cinci minute camionul e al tău, cu acte-n regulă. Dacă nu, scazi din salariul de trei lei tot timpul pierdut. Ești de acord?
Mulțimea s-a pornit pe râs, unii fluierau, alții deja scoteau telefoanele să filmeze.
Moșul se îmbogățește!
Hai, profesorule, arată-ne ce poți!
Gheorghe a dat din cap, fără să privească pe nimeni. A pus mătura jos, și-a șters palmele de vestă și a scos din buzunar o șurubelniță veche cu mâner crăpat.
Scoateți borna, a spus simplu.
Ion Călin încă râdea când moșul s-a băgat sub capotă. Sergiu fuma, ridicând din sprâncene. Șoferii se priveau între ei unii îl plângeau pe bătrân, alții abia așteptau să vadă cum îl fac de râs.
Gheorghe s-a mișcat calm, dar precis. Mâinile lui, pline de semne și pete de ulei, știau singure ce să facă a strâns un conector, a suflat într-o țeavă, a pipăit firele. Tinerii filmau, comentând în șoaptă.
Șoferule, întoarce cheia, a zis moșul fără să se întoarcă.
Șoferul a pufăit, dar a ascultat. A rotit. Motorul a tușit o dată, de două ori și apoi a pornit. Lin, constant, puternic, fără greșeli.
S-a făcut o liniște de parcă puteai auzi cum ciorile se așază pe acoperiș. După nici un minut, nimeni nu mai râdea.
Sergiu a scăpat țigara. Ion Călin a rămas cu gura căscată, fără să spună nimic. Șoferul din cabină se uita la bord parcă nu-i venea să creadă.
Gata, a zis Gheorghe, ștergându-și mâinile de vestă. Borna oxidată, teava înfundată. O nimica toată.
A ridicat mătura și era gata să plece. Ion Călin părea împietrit.
Stai. Cum ai făcut de unde știi?
Gheorghe s-a oprit, fără să se întoarcă.
Am lucrat treizeci de ani la uzina militară. Repara instalații de rachete. Apoi s-a închis, prin 90 totul s-a dus. Nevasta s-a dus, apartamentul l-au luat escrocii am semnat acte prost, nu m-am prins. De atunci tot așa mă câr.
A făcut un pas spre depozit. Ion Călin a fugit după el, i-a prins umărul scurt, dar fără să-l rănească.
Stai. Serios vorbesc acum.
Gheorghe s-a întors. Directorul îl privea de parcă îl vedea pentru întâia oară.
Camionul, evident, nu-l dau. Am vorbit prostii, îmi pare rău. Dar îți dau premiu, cum am promis. Spune drept ce ai nevoie?
Gheorghe a ridicat ochii. Pentru prima dată s-a uitat direct la director.
Nu vreau bani. N-am pe ce să-i dau. Dacă se poate, faceți atelierul cum trebuie. Să nu mai pice tehnica. La voi totul e pe cârpeală nu schimbă ulei, filtrele sunt colmatate. Acum a fost noroc, altădată nu mai funcționează.
Ion Călin a clipit. Sergiu s-a întors și a ieșit fără să salute. Șoferii s-au dus la mașinile lor, tăcuți.
Bine, a spus directorul scurt. Atelier facem. Și vei lucra acolo. Pe salariu bun.
Gheorghe a dat din cap, a luat mătura și s-a dus la depozit. Mergea la fel de încet și adunat doar că acum urma lui era o mulțime ce tăcea.
După o săptămână pe bază a apărut atelierul fără lux, dar cu sculele alese de Gheorghe. Ion Călin s-a ținut de cuvânt, n-a fost zgârcit. Poate l-a mustrat conștiința, sau s-a prins cât pierduse în toți anii.
Pe Gheorghe de-acum îl chema domnu’ Gheorghe. Tinerii șoferi, care cu o lună în urmă își băteau joc de profesorul măturii, veneau la el cu întrebări carburatorul plescăie, se rupe ambreiajul. Le explica scurt, fără povești, dar lămuritor.
Sergiu-lăcătușul nu s-a mai arătat la bază. Ion Călin a rupt contractul nu mai avea nevoie de serviciile lui. Sergiu a sunat de câteva ori, a cerut să fie ca înainte, dar directorul i-a închis, fără explicații.
Gheorghe mergea tot cu aceeași vestă, aceleași cizme. Doar cu cheile și nu cu mătura. Când vreun tânăr încerca să-și bată joc de felul lui, bătrânii îl opreau imediat:
Nu te mai fă de râs. Omul ăsta a văzut și a trecut prin cât nici nu poți visa.
Ion Călin a intrat odată în atelier, când Gheorghe meșterea la motorul unui camion. A stat în ușă, s-a uitat la mâinile acelea ce știau ce fac.
Gheorghe, dacă atunci nu porneai motorul… chiar mă gândeam să-ți scad din leafă. Înțelegi?
Gheorghe nu s-a oprit. A șters piesa, a pus-o pe banc.
Înțeleg. Erați supărat, speriat. Omul la necaz zice orice. Și ce să pierd? Mai rău nu putea fi.
Directorul a mai stat un pic, voia să spună ceva, dar nu s-a găsit cuvintele. S-a întors și a plecat.
Uneori oamenii stau ani lângă tine fără să-i vezi. Privești prin ei la funcții, la haine, la ce își dau ei importanță. Dar omul așteaptă doar o ocazie să demonstreze că mai poate. Gheorghe a avut ocazia lui. Și i-au fost suficiente cinci minute să schimbe tot: respectul celorlalți, și viața lui. Fără gălăgie, fără laudă. Doar a pornit motorul.
