Mergea rătăcit prin orașul nopții, clătinându-se serios după ce pusese la cale o noapte cu multă țuică. Unde ajunsese? Nici măcar nu-l interesa. Era orașul său natal, iar picioarele îl vor aduce oricum acasă. Avea, de fapt, altă treabă mai importantă filozofa, vorbind singur pe sub mustăți.
De ce, de ce am eu viața asta? Douăzeci și șapte de ani prietenii mei își duc copiii la școală, iar la mine fetele pleacă una câte una, după o lună, două, în cel mai bun caz. Sunt crud? Ei, poate da… De fapt, așa trebuie să fie un bărbat, zâmbi amar Vlad. Singurul lucru care chiar mi-a reușit a fost afacerea. Departe de a fi milionar, dar pentru o viață frumoasă, mă descurc.
Deodată se opri, își puse palmele în cap; din ochi îi șiroiau lacrimile:
Atâția bani am dat la doctorul ăsta… Și rezultatul? Nu pot să vă ajut cu nimic. Luați adresa unui specialist din București, dar să știți că nici el nu garantează nimic. O să vezi tu, chiar mâine mă duc la el.
Se apropiase de pod. Privi apa neagră a Bâcului:
Să mă arunc? E adâncă, gata scap de toate, mai privi o dată apele negre. Nu, nu mă arunc. E frig. Și, oricum, Sokrat n-a mâncat. Mai bine mă duc acasă.
Se porni peste pod, și atunci văzu, la mijloc, o femeie tânără, cu un rucsac prins la piept și cu un bebeluș cocoțat în el. Privea fix la apă. Dintr-odată, începu să urce pe balustradă, cu mâinile larg deschise… Vlad zbughi către ea. O prinse strâns de talie, o trase și amândoi căzură pe asfaltul prăfuit. Copilul izbucni în plâns.
Ești nebună? răcni Vlad, trezindu-se brusc.
Ce ai cu mine? Cine te-a pus să te bagi? izbucni ea în lacrimi.
Nu știu de ce, dar mi s-a părut că e prea devreme să mori, făcu semn spre copilul ce plângea. Și pentru el, mai ales! Hai, ridică-te și mergi acasă, la soț sau la mama. Cine te-așteaptă?
N-am nici casă, nici soț, nici mamă. N-am pe nimeni!
Uite, încă una pe capul meu, o ajută să se ridice, cu tot cu copil. Hai.
Nu mă duc nicăieri cu tine. Poate ești vreun maniacu!
Te scufunzi când vrei, dar cu un maniac e groază, nu? trase ea ușor din mânecă. Hai, mergem!
***
Au mers tăcând, străbătând orașul de sub lumina palidă, sub plânsul copilului. La un moment dat, Vlad n-a mai rezistat:
De ce plânge tot timpul ăsta mic?
Poate îi e foame, femeia își strânse copilul la piept.
Dă-i lapte atunci.
N-am nici lapte, nici bani.
Nici minte, probabil, se întoarse Vlad și zări o alimentară non-stop. Uite acolo, hai că luăm lapte.
***
Casiera și paznicul i-au privit suspicioși. Vlad a pus mâna pe un coș, i-a făcut semn să-l urmeze:
Hai, s-a întors spre casieră. Unde țineți laptele?
Pe raftul din dreapta, i-a arătat ea.
Ajunseră la raft.
Ia cât ai nevoie, i-a zis Vlad hotărât.
Unul ajunge, ea a luat un pachet mic.
Ia mai mult. Cât vrei, pune acolo! așteptă până a umplut coșul. Altceva?
Pampers.
Ce-i ăla?
Uite acolo, i-a zâmbit ironic.
Ia!
Și șervețele umede, pot?
Poți.
La casă, Vlad scoase cardul.
Numai numerar, zise casiera.
Vlad a scos un teanc de bancnote de două mii de lei moldovenești, i-a întins una.
Nu am să vă dau rest, veni răspunsul.
Dă-mi-o ciocolată din aia la rest atunci, Vlad făcu nervos semn cu degetul.
***
Au intrat în apartament. Femeia s-a uitat în jur, uimită. Vlad se descălță, fugi la frigider, scoase un pește și-l aruncă pisicului ce se apropia, apoi smulse sucul și-l bău cu nesaț. Apoi se apropie de ea:
Dormi aici, a arătat cu degetul. Bucătăria, baia, restul Eu mă duc să dorm în camera mea.
Se opri în prag:
Cum te cheamă?
Ilinca.
Pe mine Vlad.
***
Nu pare să fie maniac! intră în bucătărie, porni aragazul, puse ibricul la fiert. Doamne, ce fraieră sunt! Era să mă arunc în apă! Dacă nu era nebunul ăsta Și ce făceam eu cu Ruslan pe străzi la miezul nopții? Înghețam. Mâine tot o să mă dea afară. Hai măcar în noaptea asta stăm la căldură.
Fierse apa. Fugise în cameră, lăsase copilul pe pat, scoase din buzunar sticluța, alergă înapoi la bucătărie. Spălă recipientul, turnă laptele, îi puse apă fierbinte.
Micuțul bău cu nesaț, apoi adormi. Îi schimbă pampersul, îl șterse cu șervețele umede. Adormise.
Ilinca merse la baie, se spălă, apoi se întoarse în bucătărie. Îi veni iar foame. Deschise frigiderul, mâna o trase singură spre o bucată de salam afumat și i-o băgă în gură. Cât mesteca, tăie o felie de pâine, salam, cașcaval.
Când foamea s-a potolit, simți că a exagerat. Dădu din mână resemnată, se întinse lângă copil și adormi imediat.
***
Dimineața. De câteva ori se trezise noaptea să hrănească copilul. Avea opt luni veșnic flămând. Îl auzise și pe Vlad trezindu-se, și iar acum era pe la bucătărie.
Gata, e timpul să nu-l trezesc pe Ruslan. Oricum nu ține mult binele
El făcea ceva pe plită. Ilinca se spălă repede, intră în bucătărie.
Hai, stai jos! îi făcu semn Vlad. Eu gătesc.
Mai bine stai tu! îl îmbrânci ușor, să-i lase loc.
Scoase mărar proaspăt, îl tocă, presără peste omletă. Privi atent la pahare, le spălă, puse și cafeaua.
Tot timpul, Vlad vorbea la telefon, comanda, se certa cu cineva. Ilinca simțea că parcă nici n-o vedea. El mâncă, bău cafeaua. Se ridică.
Femeia se încordă, așteptând deznodământul:
Gata, mă dă afară
Ilinca, ascultă bine! Eu plec o săptămână. Cel mai important: hrănește-l pe Sokrat, pisica. Nu îi da niciodată Whiskas. Mănâncă doar pește proaspăt și carne. Să nu intri în biroul meu! În restul casei, poți face ce vrei.
Din cameră se auzi un plânset. Ilinca sări, privi pieziș spre el.
Hai, du-te! îi făcu semn.
După cinci minute, Ilinca se întoarse cu bebelușul în brațe. Pe masă stăteau câteva bancnote de două mii:
Cred că îți ajunge pe o săptămână, îi arătă banii. Eu plec.
Vlad făcu un pas spre ușă. Atunci micuțul întinse mâinile spre el și bâigui ceva ce semăna cu ta-ta. Poate Vlad așa auzise. O gheară în piept. Căci tată nu avea să fie niciodată.
Ilinca, pot să-l iau un pic în brațe? îl uimi chiar și pe el cererea.
Ia-l, i-l întinse, o umbră de zâmbet pe față. Prima oară vezi copil?
Da
Așa se ține!
Bebelul gânguri fericit, bătând din palme. Vlad îl privea uimit, fascinat.
Eu nu voi avea niciodată un băiat, i se întunecă fața, îl dădu înapoi mamei.
Și plecă
***
Vlad venea înapoi acasă. Specialistul din București îi spusese clar: nu va avea copii. Chef de viață zero.
La ce-mi trebuiesc mie banii ăștia, apartament cu patru camere, un jeep scump? Bărbatul trebuie să muncească pentru familie, nu pentru pereți. Apartamentul plin de praf, mereu haos. Iar jeepul are șapte locuri degeaba.
A intrat morocănos… Pretutindeni curățenie luna. Ilinca ridică ochii, zâmbind stânjenită.
Ta-ta! două mânuțe zburdă spre el.
Geanta îi căzu jos, mâinile s-au întins singure spre copil…
