Ieri, soțul meu, Costin, s-a întors de la serviciu, dar l-am simțit ciudat de la ușă. Am încercat să deschid subiectul despre nunta care urma să aibă loc la Chișinău, însă imediat ce a auzit, a privit în jos. Mi-a spus că va merge singur la nuntă…
Dar eu? Cum să nu mergi cu mine? am întrebat uimită.
Costin mi-a răspuns: Draga mea, am primit salariul aproape gol în ianuarie. Probabil că voi merge singur la nuntă, tu rămâi acasă cu copilul. Nu se întâmplă nimic, e doar pentru trei zile, stau la hotel și trebuie să iau ceva de mâncare, plus un mic cadou pentru mire și mireasă.
Noi eram o familie tânără, locuiam într-o garsonieră pe care ne-a lăsat-o soacra mea, tanti Rodica. Eu eram încă în concediul pentru creșterea copilului. Fiica mea, Ilinca, avea aproape doi ani. Nu mă grăbeam să mă întorc la muncă, nu aveam cu cine să o las pe Ilinca. Socrii ne-au lăsat apartamentul și mereu spun mulțumim pentru asta!
Mama mea, Doina, se descurcă singură, ba chiar lucrează peste program. Mi-a spus clar că dacă am nevoie urgentă de ajutor cu copilul dacă mă duc la serviciu vine imediat. Dar să cer să-mi cumpere o rochie sau să mă duc la salon pentru vopsit, nici nu se pune problema nu mă ajută atunci.
Îi cunosc bine firea mama în fiecare an pleacă în vacanțe, chiar și în străinătate, iar weekend-urile și le petrece la coafor sau la masaj. Nu am avut vreodată situații serioase în familie. Când Costin e acasă, reușesc să am grijă și de mine. E drept, Costin nu-i prea entuziasmat de faptul că ies în oraș și mă lasă rareori, și doar pentru scurt timp.
Dar, în final, a venit invitația la nuntă. Fratele mai mic al lui Costin, Sergiu, s-a hotărât să se căsătorească. Trebuia să mergem în Bălți pentru trei zile. Atunci am mers să vorbesc cu mama, rugând-o să stea cu Ilinca. Nunțile sunt chestiuni importante! Doar trei zile. Ilinca e cuminte, nu țipă, nu plânge.
Mama s-a împotrivit mult, dar într-un final, oftând, a acceptat să își ia trei zile libere de la serviciu. Am simțit o bucurie enormă; după doi ani cu copilul acasă, la o nuntă pot să mă relaxez puțin…
Totul s-a destrămat însă după ce Costin mi-a spus vestea. Pentru mine era un eveniment important. Am alăptat Ilinca un an fără să ies din casă. Nimeni nu voia să stea cu ea. Iar Costin pleca la petrecerile firmei sau la delegații.
Nu-l cunosc prea bine pe Sergiu, nici pe logodnica lui, Olga, am văzut-o doar în poze.
Am fost foarte supărată. Dar Costin nu mă înțelegea deloc. El credea că nu e nicio problemă.
Uite, draga mea, în primul rând mama ta nu este prea încântată să o ia pe Ilinca la ea acasă. Să se odihnească și ea, iar tu rămâi. De ce să facem pe cineva să se simtă incomod? Dacă nu vrea, nu stă. Și nici nu prea cunoști familia mea. Ce rost are să mergi? Sarcina ta e acasă, cu copilul. Mă duc eu și mă întorc.
Așa că de fapt, niciunul dintre noi nu va merge. Și de ce trebuie ca el să decidă ce fac eu?
Și cine, mă întreb, are dreptate în povestea asta?
Sincer, cred că mama și Costin sunt cam egoiști. E adevărat, bunica nu e obligată să stea cu nepoata dar se poate gândi și la fiica ei, nu doar la ea însăși.
Costin nici măcar nu mă înțelege. Eu mi-am dedicat timpul Ilincăi, merit și eu o clipă de respiro.
Dacă m-aș uita adânc în sufletul lui, ar trebui să priceapă lucrurile acestea, dacă chiar mă iubește…
Adevărul e că sunt tristă în tot acest context. Mă simt complet dependentă de soț. Nu am pe nimeni să mă ajute.
Mi-ar plăcea să aud ce gândesc alte persoane despre întâmplarea asta. Poate totul se va clarifica și voi reuși să-mi spun părerea în fața lui Costin.
Dragele mele, să nu uităm că trăim într-o țară liberă! Putem spune ce simțim, nu se întâmplă nimic rău. Nu-i ca și cum soțul te va lăsa dacă mai pui o condiție. Și chiar dacă se întâmplă, înseamnă că nu a fost dragoste adevărată. Trebuie să ne respectăm și să oferim bucurie celor din jur chiar și celor care uită uneori de noi.
