Privind la cum Octavian desenează în caiet încă un Om-Păianjen în loc să scrie enunțul exercițiului la matematică, părinții lui își dădeau seama că doar motanul familiei are un viitor liniștit și îndestulat. Zeci de meditatori nu reușiseră să-l facă pe băiat să îndrăgească materiile reale. Ba dimpotrivă, cu fiecare nou profesor, Octavian se afunda tot mai mult în filosofie. Lumea e deșertăciune a deșertăciunilor, gândea el. Fericirea adevărată? În lenevit, eclere cu ciocolată și desene animate pe telefon.
Cu mâinile căzute deja aproape de glezne de disperare, tatăl găsește pe internet un anunț ciudat: Vând bară de greutăți și insuflu dragoste pentru materiile școlare și sport celor mici, rudelor, prietenilor, vecinilor. Metodă originală. Lucrez cu matematică, istorie, română, engleză, biceps, triceps, picioare, umeri, literatură, piept. Numele meu: Radu.
Oboseala i-a anulat vigilența tatălui, care a format numărul și în câteva secunde a auzit o voce răgușită, gâfâindă în difuzor, acompaniată de sunet de haltere pocnite pe podea.
Spuneți, vă ascult.
Bună ziua, sun pentru anunțul de pe internet.
Am dat bară de greutăți deja, zice Radu și aproape închide.
Nu, nu pentru asta, vreau să-mi ajutați băiatul: matematică, română, literatură
Ce vârstă, cât cântărește și ce știe elevul?
Vocea lui Radu era scurtă, tăioasă. Sunetul halterelor este înlocuit de fluieratul unei corzi de sărit. Tatăl aproape că simte miros de transpirație din telefon.
Nouă ani, aproape douăzeci și cinci de kilograme, adunăm deja cu coloana și…
Câte flotări face?
Poftim? bâigui tatăl.
Flotări, tracțiuni; câte poate?
Nu știu… vreo cinci, poate.
Știe diferența între prefix și sufix?
Asta… nu știu, îl întreb pe nevastă-mea.
Ce instrumente are acasă?
Cu ce? La ce vă referiți?
Compas, raportor, expander, gantere?
Avem o riglă de lemn.
În regulă. Trimiteți adresa, ajung în maximum o oră, spune Radu și urlă: Mai depărtați picioarele, spatele drept! Nu cu dvs discut, am lecție de istorie acum, și închide.
Tatăl mai stă puțin cu picioarele depărtate și spatele drept, apoi merge la Octavian. Iar când i-a spus că va avea un nou meditator, Octavian a reacționat ca de obicei a ridicat volumul la televizor și a cerut ceai cu sandviș. Băiatul era imun la orice tentativă de educație științifică acasă.
Sună cineva la ușă. Mama lui Octavian se uită pe vizor și vede un piept la care a simțit, pe moment, puțină invidie.
Bună ziua, se apleacă intrând în hol, o movilă de mușchi mirosind a șampon de cocos, Radu. Unde e olimpicul?
Viorel, parcă a venit șoferul de la Opel pe care te-ai oferit să-l ajuți cu miopia într-o notiță pusă sub ștergător, șoptește mama.
Mă scuzați, s-a produs o confuzie, eram oftalmolog odată.
Mă numesc Radu Ilie, sunt meditator acum.
Ah, dvs erați, se aude din dormitor Viorel. Poftiți, lăsați geanta, vă rog.
Radu îi dă geanta, iar când Viorel îi dă drumul de toartă, acesta se pleznește greoi de podea. Pisica, de spaimă, trece ca un glonț prin două camere, trecând de o ușă închisă.
Ce aveți atât de greu acolo? gâfâie Viorel, târând geanta în camera băiatului.
Material educativ. Primară și discipline aplicate.
Octavian, ca de obicei, e lipit de canapea și telefon când intră Radu.
Aveți percutor?
Pentru ce?
Exersăm limba română, răspunde Radu și scoate din geantă o bară de tracțiuni, un sac de box și o frânghie.
Mă duc la vecin să întreb, spune Viorel spre epuizare. Vă încumetați cu băiatul? El e Octavian. Îl ridică pe fiu de pe canapea, mic cât genunchiul lui Radu.
De unde atâția mușchi? întreabă Octavian direct.
Tot de la adunări în coloană, răspunde Radu, scoțând zece felii de discuri de halteră și aranjându-le pe podea.
Să lucrați, spune Viorel și iese.
Ești mai tare ca Omul-Păianjen?
Poate Omul-Păianjen să facă ridicări la piept cu 200 de kilograme?
Octavian nu pricepe, dar simte că răspunsul e nu.
Nu-mi plac lecțiile, spuse hotărât băiatul.
Să lase perdanții lecțiile! Noi ne apucăm de exerciții pentru abdomen.
Radu se întinde pe covor și începe abdomene. Octavian privește precaut din colț. Așteaptă ca meditatorul ciudat să obosească, dar acesta doar schimbă ritmul și adaugă încă o greutate. După abdomene, Radu trece la gantere, apoi la expansor, apoi la flotări.
Ai reținut tot? Vrei să devii puternic? Sau vrei să rămâi toată viața printre fire de praf ca mutanții din desene?
Octavian dă din cap că nu.
Perfect! Trei serii de câte patruzeci și cinci minus treizeci și nouă, începem cu abdomenul.
Dar cât fac?
Poftim, să vedem dacă știi.
Nu am găsit percutorul, doar bormașină am. intră Viorel, și, văzându-l pe fiu făcând flotări, se blochează.
Mă întorc mai târziu, șoptește și iese pe vârfuri.
***
A doua zi, la 5:30 dimineața, sună telefonul. Tatăl, aproape adormit, merge la ușă pregătit să acopere cu un buchet de înjurături orice musafir, dar când vede chelia masivă a lui Radu, își dă seama că nu-i ajunge nici pentru a acoperi acoperișul unui garaj. Se pare că Radu a mai crescut peste noapte și pungile de sub ochi par bicepși.
Azi avem lecție de istorie și geografie, ținută: adidași, tricou și pantaloni scurți. Mergem la alergare lungă, studiem peisajul și istoria orașului.
E doar în clasa a treia, încă nu face aceste materii, bâigui tatăl.
Și poezii intră în program. Veniți cu noi? întreabă Radu.
Nu, merci, la școală am fost bun.
În ce an a părăsit hoarda tătară ținuturile noastre?
Eeee… trebuie să merg să-l trezesc pe Octavian, o rupe la fugă tatăl spre dormitor.
Revine peste câteva minute.
Nu se trezește.
Îl îmbrăcați, se trezește pe drum, recomandă Radu.
***
De trei ori pe săptămână, Radu apare la ușa familiei, începe antrenamentele: Luni piept, triceps, umeri, matematică, română; miercuri spate, biceps, literatură, engleză; vineri picioare, geografie, istorie.
După trei săptămâni, Octavian intră în bucătărie fără tricou, iar tatăl, văzând pătrățelele fiului, își acoperă burtica cu ceainicul. Copilul s-a întărit, ține spatele drept, își ceartă părinții pentru statul prelungit pe canapea.
Viorele, nu-mi mai place deloc treaba asta, spune mama la cină. Știi ce a cerut Octavian de ziua lui?
Da, Xbox. Mi-a spus deja.
Nu, spalier suedez și blender pentru smoothie. Simt că Radu ăsta nu-i meditator, ci un antrenor dezaxat care o să-i strice sănătatea.
Ei, cică fac și meditații la mate!
Ai văzut vreo carte pe la ei?
Cartea cu tabelele de calorii.
Exact. Știi și tu cum sunt toți sportivii ăștia… nu prea…
Nu prea ce?
Nu prea deștepți, lovește masa, să fie clar.
Și vrei să avem un fiu puternic, dar neînvățat?
Vreau un copil normal! Să înceteze nebunia asta!
Sună telefonul.
Diriginta, se uită la ecran și răspunde.
Da? Ce a făcut? Vin într-o clipă.
Ce e?
A bătut pe cineva. Vezi? Nu-i a bine ce facem.
Vin cu tine.
***
Cu un taxi, ajung la școală, sunt chemați direct la director.
Iată ce face meditatorul vostru. Copilul în clasa a treia și deja l-a chemat directorul.
Biroul directorului e plin părinți, copii, psiholog, diriginta, toți vorbesc odată, pianina din clasa de muzică răsună fals.
Aici nu-i sală de sport, aici se învață! urlă o mamă la Viorel.
Puteți explica ce s-a întâmplat?
Diriginta preia cuvântul:
Octavian obliga colegii să se joace scara la pauză și să țină scorul cu împărțiri cu fracții.
Cum adică?
Tracțiuni pe bară pe rând, din ce în ce mai greu, spune Octavian.
Liniște! Copiii nu voiau, Octavian îi amenința!
Dar ei au început, m-au jignit și am explicat cum se declină bătut și fudul. Au sărit la mine și a trebuit să reacționez. Cum zice domnu Radu, dacă ai energie, mai faci o tracțiune și înainte de încăierare, pune-i să împartă cu fracții, pleacă privirea Octavian.
A zis că, dacă încă o dată îl deranjăm, ajungem să extragem radicali! plânge un coleg.
Nu are ce căuta printre copiii noștri! urlă altă mamă.
Stați un pic, reia Viorel. Deci n-a fost bătaie?
Cei vizați dau din cap că nu.
Adică fiul meu, la agresivitatea lor, a răspuns cu matematică și bara de tracțiuni?
Și i-a pus să fugă pe stadion și să recite strofe de Eminescu!
Ai văzut? Și tu ziceai că iese un prostovan plin de mușchi îi spune Viorel soției, care aprobă.
Vreau să vă cer scuze, intervine directoarea.
El să-și ceară, urlă un părinte arătând spre Octavian.
Nu, să-mi cer eu scuze părinților acestui copil. Felicitări, aveți un băiat excepțional. Dar, văzând tot ce face, va trebui să-l transferăm.
Dreptate! Luați-l, luați și culturistul vostru slab la minte! sar ceilalți părinți.
Îl transferăm în clasa a patra. Este prea avansat pentru clasa a treia, anunță directoarea.
Se face liniște, în aer plutesc invidie și ciudă. Cei din tabăra cealaltă ies pe furiș.
Alo, domnule Radu, tocmai ne-au mutat la a patra, avem și mai multe materii, anunță tatăl, ieșind.
***
După o săptămână, Octavian e mutat în clasa a patra. Alte două trec și pleacă la Campionatul Național de Crossfit, iar între antrenamente se pregătește pentru prima sa olimpiadă de literatură pentru copii. La nici o lună, Viorel primește apel de la un părinte din vechea clasă: Ați putea să-mi dați și mie numărul domnului Radu?
Așa s-a format treptat un club pentru copii unde erai dat afară nu dacă erai slab la sport, ci dacă luai note slabe la școală.
