PRIVIREA ÎN GOL
Dumitru și Ileana s-au căsătorit pe când aveau doar 19 ani. Nu puteau trăi și respira unul fără celălalt. Era o dragoste nebună, ca un vârtej. De aceea, părinții lor au hotărât imediat să le oficializeze relația, ca nu cumva să se întâmple ceva necuviincios. Nunta lor a fost grandioasă și de neuitat: de la ursitoare la poartă, mireasă cu coc la gât, muzică populară de răsuna satul, bătaia paharelor de șampanie, chiuit și Amar! la fiecare minut.
Părinții Ilenei n-au avut cum să ajute cu bani la petrecerea fiicei de abia le ajungea salariul pentru o pâine și un rachiu, căci altceva nu aveau. Toate cheltuielile le-a asumat mama mirelui, cunoscută de toți ca doamna Alexandra Vasile și, fiindcă numele i se părea greu de rostit, ruga lumea să-i spună simplu, Sanda Vasilescu.
Sanda Vasilescu a încercat cât a putut să își convingă fiul, pe Dumitru, să nu se lege de o fată cu părinții afundați în băutură; dar cine să-i poată opri pe îndrăgostiți? Dumitru îi jura mamei că Ileana nu are nimic din bețiile părinților, că dragostea lor e atât de puternică încât șterge toate nenorocirile adunate cu timpul în sânge.
Sanda încerca totuși să-l țină pe Dumitru cu picioarele pe pământ:
Ai grijă, băiete, din scorbură nu iese portocală Să nu vă treziți că dragostea voastră e scurtă ca ciocul de vrabie
Ileana și Dumitru trăiau cu convingerea că urmează să aibă parte doar de fericire. Parcă întregul pământ le stătea la picioare, veselie, petreceri și dragoste fără margine!
Numai că viața le-a arătat cu totul altceva.
La nuntă, Sanda Vasilescu și soțul ei le-au dăruit tinerilor o garsonieră la Chișinău. Să trăiți aici și să vă bucurați, copii!
La început, familia lor a mers bine. Ileana le-a dăruit soților două fiice, Tania și Stela, iar Dumitru era mândru nevoie-mare de familia lui, simțindu-se stăpân în propria casă.
Însă n-au trecut cinci ani și Ileana a început să dispară. Când revenea acasă, Dumitru simțea clar iz de alcool. I-a cerut explicații soției, dar Ileana a tăcut o vreme, apoi i-a aruncat în față că de fapt nu l-a iubit niciodată. A zis că era doar o pasiune de tinerețe, că acum și-a găsit alesul inimii, chiar dacă el e însurat cu trei fete. Ileana a plecat fără să se uite înapoi, iar Dumitru a fost cuprins de o ceață grea simțea că a fost trădat de femeia vieții lui.
Ileana a dat fuga cu amantul într-un sat pierdut din raionul Fălești. Zicea că dacă-i omul drag, și colbul e rai, dar cu cel neplăcut nici iarba nu-i bună. Fetele au rămas baltă, pe seama cui să le crească.
Sanda Vasilescu, sprintenă și pusă pe fapte, le-a luat pe fete la ea. Pe nepoate le răsfăța cum știa mai bine, iar Dumitru, după ce s-a chinuit și și-a plâns amarul, a ajuns la recomandarea unui prieten într-o sectă religioasă. Acolo l-au însurat rapid cu o văduvă cu doi băieți, Oleg și Victor, cunoscută drept Cătălina.
Timp pentru propriile fete? Nici vorbă! Noua nevastă îl încărca pe Dumitru cu necazurile ei. Când aducea vorba de fiicele lui, Cătălina îi tăia elanul:
Dumitre, au și ele mamă! Las-o pe Ileana să aibă grijă. Tu du-i pe băieți la școală, gătește-le mâncare
Dumitru făcea tot ce i se cerea, dar în sufletul lui încă mai ardea flacăra pentru Ileana. Știa, însă, că la ea nu mai este cale de întoarcere.
Trec șapte ani. Și într-o zi, la ușa Sandei bate Ileana, ținând de mână o fetiță de patru ani.
Ei, Ilenuță, viața te-a făcut să nu te mai recunosc. Ea-i fata ta? întreabă cu săgeți Sanda.
Da, pe Maria o cheamă. Putem sta și noi la voi o vreme? bâigâie Ileana.
Nu am avut musafiri ca voi ai fost alungată? sare cu întrebări Sanda.
Nu, singură am plecat. Nu mai pot răbda, mă bate, bea de nu mai știe de el se plânge Ileana.
Pe bărbat tot tu ți l-ai ales, nu te-a tras nimeni cu lanțul! De ce nu te-ai dus la părinți? întreabă sarcastic Sanda.
Mi s-a făcut dor de fete. Mă lași măcar să le văd? prinde curaj Ileana, știindu-i bunătatea fostei soacre.
Uite cine și-a adus aminte de copiii ei! Cucuiești, Ilenuță! răspunde, dar nu mai apucă să spună nimic, căci intră fetele pe ușă.
Tania și Stela, două adolescente, privesc stânjenite la mama lor, fără niciun sentiment; doar o rană adâncă îi unea. Bunica Sanda oftă mereu că fetele au ajuns orfane cu părinți în viață.
Firește, Sanda Vasilescu nu le dă afară pe Ileana și Maria. Nu poți să lași oameni pe drumuri, chiar și când te-au supărat.
După o lună, Ileana dispare iar. S-a aflat că s-a întors la amantul bețiv în sat. Pe Maria a lăsat-o la soacra ei. Acum Sanda Vasilescu și soțul aveau grijă de trei nepoate, și le-au crescut cu drag, într-o casă plină de căldură și bun-simț.
Și-au trecut anii
Bunica Sanda, apoi și bunicul, s-au dus dintre cei vii. Tania s-a măritat, dar nu a avut copii, iar Stela a rămas singură și a îmbătrânit în liniștea ei. La șaptesprezece ani, Maria a născut un copil, nimeni nu știe cu cine, și a plecat la mama sa în sat.
Tineretea n-a lăsat rămas bun, iar bătrânețea n-a venit cu voie bună.
Ileana trăiește de multă vreme singură; concubinul i-a fost luat la oraș de fata lui, bolnav, fără șanse de recuperare, și fetele îl învinuiau pentru necazuri.
Ce ți-e de bagi nasul unde nu-ți fierbe oala?! i-au zis la plecare.
Prin sat îi spuneau Ilenei bețivă fără rușine. Într-un sat toți știu tot, iar vorbele umblă mai ceva ca vântul. Pe nimeni nu mira decăderea Ilenei.
Dumitru a fugit până la urmă de Cătălina și, aproape fără vlagă, a abandonat secta. A rămas singur cuc în apartamentul mamei lui din Chișinău, trăind de azi pe mâine, dormind în pat rece, cu trei motani, să nu îi ia mințile singurătatea.
Asta a fost, de fapt, toată dragostea
Fericirea a bătut cândva la ușa Ilenei și a lui Dumitru, dar nu a găsit pe nimeni acasă.
