Prietena imaginară
De trei zile, totul gravita în jurul Ilincăi. În curtea școlii din Chișinău, aduna în jurul ei o droaie de copii. Fata devenise, peste noapte, cunoscută drept oracolul școlii, o adevărată psiholoagă. Toți voiau să afle un sfat de la ea. O pândeau pe coridorul spre toaletă, se așezau lângă ea la cantină, îi aduceau napolitane, caiete cu teme și alte mici cadouri, pe care, spre mirarea tuturor, Ilinca le refuza, politicos.
Mie îmi place de Dănuț din a 5-a B. Ce zici, crezi că o să facem cândva familie? o întreba visătoare colega Gina.
Nu-ți recomand. Dănuț pare cuminte, dar își suflă nasul în mânecă și mănâncă semințe cu coaja. Cu mâncarea n-aveți grijă, dar viața întâi o mesteci, apoi o scuipi. Toată viața așa or să stea lucrurile, răspunse Ilinca, înghițind o chiflă și sorbind din ceai.
Uff, ce scârbos! Dar Tolea? El e premiant și face lecții de chitară, iarăși, Gina își lăsa mintea dusă de val.
Tolea, să știi, chinuie pisicile. Prinde cutii de conservă de coadă și le fugărește prin curți. E răutăcios, o să se apuce și de băut.
De ce crezi așa ceva?
Ai văzut tu chitariști cuminți la cap? Și nici n-ar trebui să-ți bați mintea cu băieții acum, trăiește-ți viața, nu fug băieții nicăieri. Fă-ți temele la mate și lasă-te de ros unghiile, că-ți aduni paraziți.
Eu nu am prieteni. Toți râd de mine și nimeni nu mă invită nicăieri, Pavel din clasa a 4-a V a împins-o fără milă pe Gina la celălalt capăt de masă.
De miercuri se fac înscrieri la lupte. Poți pune cerere la profesorul de sport. Poate nu slăbești brusc, dar n-o să-ți mai zică nimeni gras. Și să nu-ți mai arunci viitoarea soție peste masă.
Ilinca s-a ridicat tacticos și a dus tava la spălat.
Ilinca, tu cum zici, să mă apuc anul ăsta de școala de șoferi sau la anul? a întrebat-o, aproape în șoaptă, profesoara de geografie, doamna Veronica.
Doamna Veronica, ca să iei permisul trebuie să ai și mașină, dar dumneavoastră aveți doar Dacia tăticului. Înțelegeți diferența?
Î-nțeleg, cred că da…
Ilinca a dat ochii peste cap, și, după ce s-a spălat pe mâini, a continuat:
Vindeți săraca Dacie, cu banii luați vă cumpărați o bicicletă și pantaloni scurți. În două luni, sigur vă duce cineva la serviciu cu mașina. Dar mai bine luați un credit ipotecar dobânzile acum sunt mici, și la 35 de ani nu e de bun gust să stai tot cu părinții. Vă zic ca unul care știe.
Urmărită cu priviri uimite, Ilinca s-a dus la ora de lucru manual.
În timp ce colegele ei studiau centimetrul croitorului și se chinuiau să bage firul în ac, Ilinca a cusut la loc niște pantaloni aduși de acasă, a strâmtat o fustă și a croșetat o pereche de ciorapi, pe care i-a oferit profesoarei, spunându-i că pentru femeile însărcinate e important să le fie cald la picioare. Profesoara a cerut imediat liber și a fugit la farmacie să-și cumpere test de sarcină. A doua zi, toată clasa s-a răsfățat cu tort de ciocolată, semn de mulțumire din partea profesoarei.
Acasă, Ilinca se purta la fel de neobișnuit. I-a ținut mamei morală despre carnea tocată cumpărată din piață, și a pregătit singură colțunași. Seara, în loc de Youtube, se apucă să citească Cei trei mușchetari și din când în când șoptea ceva cuiva invizibil. Tatăl arunca un ochi peste monitor, iar Ilinca îi făcea observație că stă cocoșat. Ba chiar i-a reproșat că n-ar trebui să umble pe site-uri dubioase, ci să bată mai bine covorul din balcon.
Prin școală începeau zvonuri ciudate, profesorii au chemat psihologul. Ședința a fost ținută în timpul orelor, cu comitetul didactic și directoarea de față.
Ilinca, draga noastră, spune-ne, te necăjește cineva la școală? a început psihologul, un domn cu barbă trendy și ochelari.
Mă necăjește că s-au dat milioane de lei pentru școală, și nouă la sala de sport ne-au adus doar o capră veche și doi metri de frânghie.
Toți au întors capul spre directoare, care dintr-odată a plecat la ședință, ieșind pe geam.
Nu ai prieteni?
Prietenia e ceva abstract răspunse plictisită Ilinca, jucându-se cu codițele. Azi te joci de-a v-ați ascunselea în recreație, mâine prietena vine să-ți spele vasele când tu completezi deducerile fiscale.
Ce deduceri, ce vase? Cine te-a învățat așa ceva?
Prietena mea.
Iată rădăcina problemei! Poți să o inviți aici?
Dar e aici, zise Ilinca de parcă totul era firesc, lăsând sala într-o liniște mormântală.
Noi nu o vedem. Cum se numește?
Raisa Pavlovna.
Cum? Dar câți ani are?
Șaptezeci.
Și ce-ți mai spune?
Să mă spăl pe dinți de la gingii, că nu-i bine să uităm rudele, că maidanezul din curte nu-i rău, ci doar flămând și speriat. Și că la dumneavoastră impozitul pe proprietate s-a calculat greșit în ultimii cinci ani. Trebuie să mergeți la cadastru să ceară recalculare la valoarea de piață, nu la cea de inventar.
Psihologul și-a notat totul, subliniind de două ori partea cu impozitul.
La final, s-a dat telefon părinților, aflați la serviciu.
Țineți un pic! striga tatăl, agitat. Așa o chema pe mama! Ea a murit acum zece ani!
Sala a fost umplută de oftaturi și cruci pe sub bancă.
Tocmai, spuse cu tristețe Ilinca. De zece ani nu călcați pe la ea, iar grădina s-a sălbăticit și gardul stă să cadă.
Eee, am tot vrut… dar nu s-a nimerit, bălmăjea tatăl în receptor.
Ședința s-a încheiat.
A doua zi, toți ai casei s-au dus la cimitir. Ilinca nu-și văzuse niciodată bunica, doar auzise povestiri de la tatăl său. Au găsit cu greu mormântul, atâta se mărise cimitirul, cândva acoperit de pini. Fata a pus un buchet de lalele galbene în sticla tăiată, tatăl a îndreptat gardul, mama a plivit iarba.
Tată, bunica zice că ești om bun, dar pierdut în serviciu și pe internet, iar pentru mine n-ai timp.
Tatăl s-a îmbujorat și a dat din cap.
Spune-i că încercăm să fim mai buni, i-a mângâiat capul fetei și a atins poza palidă de pe cruce.
Acum e liniștită, nu mă mai vizitează, doar că mie o să-mi fie tare dor de ea era veselă și tare înțeleaptă.
Da, așa era. Bunica vedea oamenii prin ei. Mai zice ceva?
Da. Că dieta ta cu castraveți e o prostie. Dacă vrei să slăbești, mergi la sală. Și că nu trebuia să faci cont în valută, fără să calculezi bine. Și despre betonul ieftin pe care l-ai pus la fundația pentru saună…
