Fiica mea a venit în vizită în weekend ca să-mi facă cumpărăturile, așa că am decis să o întreb: – Pot să petrec iarna cu tine? Facturile la gaz sunt foarte mari și nu mai sunt în stare să tai lemne. Iar fiica mea îmi răspunde: – Unde, mamă, la apartament? Când o să am o casă, te voi lua.
Nu doresc nimănui o astfel de bătrânețe.
Vreau să împărtășesc cu voi durerea mea. Am rămas văduvă foarte devreme, la doar 26 de ani. Soțul m-a lăsat cu doi copii mici. Fiul meu avea 3 ani, iar fiica un anișor. Le-am dedicat întreaga mea viață. A trebuit să am grijă de copii, să-i îmbrac și să-i educ. Dar n-aveam de ales, trebuia să mă descurc.
Lucram cu normă întreagă și după muncă deveneam gospodină și grădinăreasă. Locuiam la țară, dar nu ajungeau banii pentru nimic. Singură coseam fânul, singură tăiam lemnele pentru foc. Ce altceva să faci când nu ai soț?
Copiii mei au crescut și s-au mutat la oraș.
Când eram mai tânără, încă întrețineam gospodăria. Când veneau nepoții, puteau mânca legume proaspete și bea lapte. Economiseam pensia și o dădeam copiilor.
Însă acum, la bătrânețe, nu mai pot face nimic, abia dacă pot merge. Iarna era cea mai grea.
Fiica mea a venit în weekend să-mi facă cumpărăturile, iar eu am hotărât să o întreb:
– Pot să petrec iarna cu tine? Facturile la gaz sunt foarte mari și nu mai am putere să tai lemne.
Iar fiica mea îmi spune:
– Unde, mamă, la apartament? Când o să am o casă, te voi lua.
Când nu am mai putut merge, vecinii l-au sunat pe fiul meu. El a spus că e foarte ocupat, și soacra lui e bolnavă și nu are timp să vină…
Am rugat vecinii să o sune pe sora mea. Sora a venit imediat. M-a luat la ea. Datorită ei sunt încă în viață.
Au trecut câteva luni, iar copiii nu m-au căutat.
Când eram mai tânără și sănătoasă, aveau nevoie de mine, iar acum au uitat că au mamă.
Nu doresc nimănui așa ceva. Ce am făcut greșit? Când au devenit copiii mei atât de indiferenți?
Vă rog pe toți cei care citiți acum: respectați-vă părinții. Nimeni pe lume nu vă va iubi atât de dezinteresat și sincer!
