Stăpâna întârziată la serviciu a fost salvată de motanul ei.
Această întâmplare amuzantă mi-a fost povestită de o fostă colegă. La ea acasă trăiește un motan alb, mare și frumos, care se deosebește prin inteligență și istețime.
Despre motanul ei poate să vorbească ore în șir, iar eu mereu sunt curios să ascult și să mă minunez de cât de deștepte sunt animalele noastre de companie.
Și uite, îmi spune prietena, recent a avut loc o întâmplare uimitoare care i-a crescut și mai mult respectul față de motănelul ei.
Dimineața, s-a trezit și cu groază a realizat că a dormit peste ora de plecare la serviciu.
Alarma, dintr-un motiv necunoscut, nu a sunat la timp, iar până la începutul programului de lucru mai rămăseseră doar 20 de minute.
Trebuia să se îmbrace, să se machieze, să ia micul dejun și să ajungă la birou.
Alerga de colo-colo prin apartament, cu o mână își îmbrăca rochia, cu cealaltă își pieptăna părul.
Se plângea, ofta, și-și făcea griji cum va fi apostrofată de șef pentru întârziere.
Și atunci observă că motanul stătea pe pat și o privea cu atenție.
Își mișca capul de colo-colo urmărind agitația ei matinală.
Pentru o clipă se oprește, conștientizând că trebuie să-l hrănească și pe pisic. Aleargă în bucătărie și-i umple vasul cu mâncare rapid.
„Ehe, n-am să mai apuc să iau prânzul cu mine”, oftează cu regret și fuge în baie să-și aplice rimel.
Privind în oglindă, observă că motanul începe să alerge din bucătărie în hol.
După un moment de ezitare de la machiaj, observă pentru câteva secunde comportamentul lui.
Se duce la geanta ei, aflată lângă ușa de la intrare, băgându-și capul înăuntru și alergând înapoi în bucătărie. Și repetă acest lucru de câteva ori.
Fără să înțeleagă prea bine comportamentul motanului, termină repede de pregătit, își ia hainele groase, își strânge geanta și iese în grabă pe ușă.
Ciudat, dar în acea zi șeful ei nu a certat-o, se pare că și el a întârziat sau a avut alte probleme.
Ziua de lucru a decurs normal, în ritmul obișnuit.
La ora prânzului, își aminti că nu a luat nimic de acasă pentru pauza de masă.
Trebuia să meargă la magazinul din apropiere să ia un iaurt și o chiflă.
Când își căuta portofelul în geantă, verificând dacă nu l-a uitat și pe el în graba de dimineață, a dat peste ceva împrăștiat pe fundul genții ei.
Surpriza a fost mare când, printre chei și ruj, au căzut câteva bucățele de hrană uscată pentru pisici.
La început colega mea nu a înțeles cum a ajuns hrana pisicii în geanta ei, dar apoi și-a amintit de comportamentul ciudat al motanului dimineață.
El alerga din bucătărie în coridor la geanta ei nu degeaba. Îi punea prânzul pentru serviciu.
Se pare că animalul isteț a înțeles că stăpâna nu avea timpul să-și pregătească un pachet de luat la serviciu și s-a îngrijit de ea cum a putut.
Și cum să nu recunoști, după o astfel de întâmplare, că animalele noastre de companie înțeleg multe și vin în ajutor la nevoie…
