Motanul a ajutat-o pe stăpână să nu întârzie la serviciu.
Această întâmplare amuzantă despre motanul ei mi-a povestit-o o fostă colegă. La ea acasă locuiește un motan mare și alb, cu o inteligență și istețime remarcabile.
Stăpâna poate povesti ore în șir despre dragul ei animal, iar eu sunt mereu intrigată și surprinsă de cât de deștepte sunt animalele noastre de companie.
Și iată, îmi spune prietena, că tocmai zilele trecute s-a întâmplat ceva uimitor, care a făcut-o să-și respecte și mai mult motanul.
Dimineața s-a trezit și a înțeles cu groază că a adormit prea mult și că este întârziată pentru serviciu.
Ceasul deșteptător, din cine știe ce motiv, nu a sunat la timp, iar până la începerea programului de muncă mai erau doar 20 de minute.
Trebuia să se îmbrace, să-și pună machiajul, să ia micul dejun și să ajungă la birou.
Fugea prin apartament, într-o mână trăgându-și rochia, iar cu cealaltă perindu-și părul.
Se văicărea, se plângea și își făcea griji cum o va certa șeful pentru întârziere.
Și atunci a observat că motanul ei stătea pe pat și o urmărea cu atenție.
Își mișca capul de colo-colo, observând isteria ei de dimineață.
S-a oprit pentru o secundă, realizând că trebuie și să-i dea mâncare motanului. A alergat în bucătărie și i-a umplut rapid castronul cu hrană.
Of, deja nu mai apuc să-mi iau pachetul pentru prânz, își spuse ea cu regret și alergă la baie să-și rimelize genele.
Și tot atunci, uitându-se în oglindă, a observat că motanul ei începe să alerge din bucătărie spre hol.
Pentru o clipă a fost distrasă de aplicarea machiajului și a privit câteva secunde în direcția animalului ei.
Motanul se ducea spre geanta ei de lângă ușa de intrare, își vâra capul în ea și se întorcea din nou în bucătărie. Și tot așa de mai multe ori.
Cu nimic neînțeles din comportamentul lui, prietena mea a terminat rapid de pregătit, și-a aruncat haina pe ea, și-a luat geanta și a ieșit în grabă pe ușă.
Ciudat, dar în acea zi șeful ei nu a certat-o, probabil și el întârziase sau poate din alte motive.
Până la prânz, ziua de muncă a decurs normal pentru colega mea, în ritmul de lucru obișnuit.
Însă când s-a apropiat ora pauzei de prânz, și-a amintit că nu și-a luat nimic de mâncare de acasă.
Trebuia să meargă la cel mai apropiat magazin să-și cumpere un iaurt și o chiflă.
Și-a luat geanta, căutând în ea portofelul, verificând dacă nu cumva l-a uitat în graba dimineții. Și deodată a simțit ceva mic împrăștiat pe fundul genții.
Surpriza a fost mare când, pe masă, alături de chei și ruj, au căzut bucățele de mâncare uscată pentru motani.
La început prietena mea nu a înțeles cum ajunseseră acolo, dar apoi și-a amintit comportamentul ciudat al motanului din dimineața aceea.
El alerga din bucătărie spre hol și geanta ei nu fără motiv. Îi pusese prânzul pentru serviciu.
Văzând că stăpâna lui nu avea timp să pregătească și să ia ceva de mâncare, motanul a avut grijă de persoana iubită cum a știut mai bine.
Și cum să nu recunoști după asta că animalele noastre de companie înțeleg totul și vin în ajutor în momentele dificile?
