Jurnal, 15 august
Azi, când mi-am luat rămas bun de la fratele meu la Gara de Nord din București, mama era foarte emoționată, temându-se ca poate va fi ultima dată când se vede cu el, dat fiind vârsta ei și parcă văzând viața cu alți ochi. Cu dorul de a-mi vedea fratele și sora înainte ca totul să se schimbe, am plecat la drum. Mai întâi, am făcut o vizită la unchiul meu din Chișinău și, apoi, aveam de mers la mătușa mea, care locuiește în Constanța. Unchiul meu a făcut glume despre nunta mea care, peste șase luni, urma să fie o mare petrecere, iar eu l-am invitat cu zâmbetul pe buze. Și mi-a zis să fiu atent, că are el un semn din naștere care aduce noroc… afară era senin și cald, numai bun de plimbări.
La Constanța, mătușa Alina și soțul ei ne-au întâmpinat cu căldură și cozonac proaspăt. În dimineața următoare, eu și verișoara mea mai mică, Ecaterina, am decis să mergem la plajă să ne bucurăm de valuri. După o tură de scăldat în mare și nisip printre degete, ne-am întors acasă pentru un prânz cu mămăligă și pește proaspăt. Ecaterina era un pic obosită, dar energică din fire, a reușit să mă convingă să mai ieșim o dată la plajă și apoi la cinema. Pe când ieșeam din apă, doi tineri s-au apropiat și ne-au întrebat cum ajung pe strada Mircea cel Bătrân. Ecaterina le-a explicat, iar celălalt băiat mă privise atent și m-a întrebat: Scuzați-mă, vă numiți Ilinca?
Uimit de întrebare, am ridicat din sprânceană, și el continuă repede: Locuiți în București și aveți o prietenă pe nume Doina, ea e sora mea. Am văzut poze cu voi și eram curios să vă cunosc personal. Abia atunci am observat semnul de naștere de pe brațul lui. Am decis să mergem împreună la film, iar apoi am făcut o plimbare lungă pe malul mării, povestind despre viață și planuri de viitor. Când ne despărțeam, băiatul ne-a spus că el și prietenul lui încheie o vizită de afaceri și pleacă a doua zi. Mi-a cerut numărul de telefon și permisiunea să mă sune, iar eu i-am dat, fără ezitare.
După zece zile, m-a întâlnit cu mama la aeroport pentru a pleca spre București. Șase luni mai târziu, am avut o nuntă frumoasă, ca în povești, plină de neamuri și tradiții românești, iar viața capătă alt sens când dai șansa unor întâlniri neașteptate. Am învățat că unele drumuri parcă sunt scrise să te ducă spre oameni cu care să-ți împărtășești bucuria și speranța.
