În timpul sărbătorilor, soțul meu a adus în discuție subiectul construirii unei case, deoarece nu mai dorea să locuiască împreună cu părinții săi. Socrii au spus că ne vor oferi bani, dar cu condiția ca și mama mea să contribuie cu aceeași sumă. Atunci a ieșit la iveală secretul meu. Trebuia să-i spun de mult timp soțului, dar nu am găsit momentul potrivit, iar acum el dorește să ne despărțim.
Înainte de sărbători, între mine și soțul meu a apărut o neînțelegere serioasă. A devenit atât de gravă încât el a cerut divorțul. Ne-am adunat cu toții la masa de sărbătoare, iar el a început să vorbească despre construirea unei case. Se săturase să mai locuiască cu părinții. Chiar atunci și-a făcut apariția secretul meu, pe care trebuia să-l spun mai demult soțului, dar n-am găsit momentul potrivit.
Am locuit mereu cu mama și bunica, nu l-am avut pe tata. Bunica și mama locuiau într-un apartament cu două camere pe care, în timp, l-au schimbat pentru două separate, cu un mic adaos financiar.
Eu atunci am plecat la studii. Un apartament a fost trecut pe numele meu, mama a vrut să am și eu ceva al meu, îi sunt recunoscătoare pentru asta. Apartamentul l-am închiriat, iar din banii obținuți mi-am plătit studiile la Universitate.
După căsătorie, am locuit cu părinții soțului, iar apartamentul meu l-am continuat să îl închiriez, punând banii într-un cont bancar. N-am spus nimic soțului, îmi doream să-i fac o surpriză la momentul potrivit.
Când soțul i-a informat pe socrii despre construirea unei case, ei au fost de acord să ne dea bani, cu condiția ca mama mea să contribuie cu aceeași sumă.
Ar fi trebuit să fiu de acord cu ei și să-i dau mamei banii strânși de mine, ca să pară că ea i-a adunat, însă am spus totul despre bani și apartament. Atunci mi-am dat seama că nu era cel mai bun moment să dezvălui acest secret. Ce scandal a fost! Soacra a spus imediat că ar fi trebuit să locuiesc acolo de la începutul căsniciei, nu la ei.
Dar soțul s-a simțit trădat pentru că am ascuns faptul că dețin acel apartament. A spus că nu va mai putea avea încredere niciodată în mine. Ne-am certat, mi-am luat lucrurile și am plecat la mama. După un timp, i-am propus soțului să locuim la mine sau să vindem apartamentul și să construim o casă din banii obținuți, dar el a refuzat. A spus că nu va face niciodată asta și că nu mai vrea să mă vadă.
Nu înțeleg dacă am greșit atât de mult încât merit asta. Până la urmă, acel apartament și acei bani ar fi fost ai noștri, comuni. Nu vreau să mă rog și să mă umilesc, nici în fața soțului, nici a părinților lui. Mama se îngrijorează că totul este din cauza ei, că ar fi trebuit să spunem adevărul de la bun început, cel puțin soțului meu, dacă nu și părinților lui. Dar acum ce rost mai are să discutăm despre asta?
Însă, mama era atât de tulburată încât, ieri, s-a dus la soacra mea, dar aceasta nici măcar nu a lăsat-o să intre în casă. I-a spus că suntem mincinoși și nu dorește să mai aibă de-a face cu noi.
