Ce plată întârziată? Cred că s-a făcut o greșeală, noi nu avem niciun credit… Da, familia Iordache, da, adresa e corectă, dar… Cât ați spus? Nu se poate! Pe numele cui este luat acest credit? se mira Eugenia.
Pe numele lui Andrei Gheorghe Iordache, i-a răspuns vocea de la telefon.
Da, este soțul meu, dar cum a putut? Și pentru ce? femeia era complet bulversată.
Îmi pare rău, vocea interlocutorului s-a îmblânzit. Dar regulile sunt pentru toți: termenele au trecut, acum doar vă atenționăm, apoi vom lua alte măsuri.
Eugenia nici nu-și amintește cum a ajuns în sufragerie, lângă calculator. Se pare că vestea a afectat-o mai mult decât și-ar fi imaginat. Trebuie să mă lămuresc eu prima, de unde s-a ivit această datorie.
Card de credit la Andrei nu văzuse niciodată deci banii nu erau pentru familie. Ce se întâmpla, oare? Gândurile nu-i dădeau voie să lucreze, așa că a lăsat totul baltă. Cu greu a așteptat să revină Andrei acasă:
Pentru cine ai luat banii? Cine te-a pus să faci credit?!
Uff, au apucat să sune… s-a scăpat soțul cu un ton iritat. Realizând gafa, a ridicat vocea: Ce te uiți așa? Pentru mama, pentru mama! Ea m-a rugat s-o ajut, e singură…
Și la ce-i trebuie așa sumă? Noi ne descurcăm cu mult mai puțin și amândoi muncim…
Pentru odihnă, de! Ce nu-i clar?
Unde vrea să plece, la Mamaia, la Carpați, sau la Băile Felix?
Mama m-a crescut singură, are dreptul. Și de la tine nu mă așteptam la așa reacție…
Andrei s-a retras morocănos în dormitor, s-a trântit ostentativ în fotoliu și a întors spatele. Mereu făcea așa, încercând să apese psihic pe soție. Numai că de data asta, teatrul copilului jignit nu a mai funcționat.
Eugenia nici nu a mai ripostat. Soacra era mereu prea prezentă în viața lor, așa cum se spune pe la noi. Dorina Pavlovna bătea din picior la fiecare dorință. Încă de la prima întâlnire, la vederea cerceilor Eugeniei, a exclamat curios dacă erau pietre adevărate sau bijuterii de nimic.
Când a aflat că Eugenia nu poartă falsuri, a oftat cu reproș:
Atâta bani aruncați pe aiureli? N-ai găsit nimic mai util pentru casă?
E un cadou! i-a răspuns stânjenită Eugenia.
A, dacă e cadou, atunci e bine, s-a calmat imediat viitoarea soacră.
O săptămână mai târziu, Andrei a rugat-o pe Eugenia să nu mai poarte acei cercei când merg la mama lui. Cică sărmana e mâhnită că n-are și ea așa ceva, iar fiul nu-și permite să-i cumpere un model identic.
Atunci au început să-i apară primele semne de întrebare, dar iubirea a acoperit tot. A urmat nunta. La petrecere, Dorina Pavlovna era în centrul atenției: rochie modernă, cadou frumos. Mai târziu, Eugenia a aflat că totul fusese procurat de Andrei, altfel mama lui refuza să mai vină la propria nuntă.
De-atunci a început: ba mama cere televizor nou ca vecina, ba uscător de păr ca sora, ba să-i plătească salonul și alte mofturi… Totul pe loc, fără întârziere. În caz contrar, Dorina se punea pe plâns, se vaita de sănătate. Andrei nu putea suporta lacrimile mamei și sărea să-i îndeplinească orice dorință:
E mama… Cum să n-o ajuți!
Numai că și el avea, la rândul lui, o familie. Și nu aveau destui bani nici pentru cele necesare. Cu toate că ambii munceau cu spor, portofelul era mereu gol. La întrebările Eugeniei, Andrei ridica din umeri:
Probabil, tu nu știi să gestionezi gospodăria. Ai de învățat de la mama…
Doar că Eugenia știa bine cu cine are de-a face. Genul acesta de mama-coordonator îi era deja prea bine cunoscut, și a încercat tot timpul să-și păstreze distanța.
Și atunci, a venit picătura care a umplut paharul: mama soțului a cerut vacanță exotică pe banii lor. Suma luată de Andrei ar fi ajuns nu doar să achite trei rate din creditul ipotecar, ci și să reamenajeze apartamentul și să-l doteze cu electrocasnice moderne, rămânând destui lei pentru un mic chef într-un restaurant din centrul Chișinăului.
Andrei, însă, nu părea că vrea să-și schimbe obiceiurile: mama, orice-ar fi, primește tot. Dar să fi anunțat măcar! Dacă pățea ceva? Cine rămânea cu datoria? Ea! Dorina iar nu răspundea de nimic.
Se impunea o discuție serioasă cu soțul. Trebuia ales: cine e pe primul loc? Sau măcar să-i explice mamei lui că e cazul să-și mai tempereze pretențiile. Dar discuția a degenerat: Andrei a acuzat-o de răceală și interes material:
Am plătit deja datoria, voi achita tot, dar gata! Mama nu vrea tabere ieftine, vrea totul de prima clasă! Și merită! Mi-a dat viață, a făcut totul pentru mine! Nici atâta nu pot să-i ofer?
Și nu contează că dorințele ei ne depășesc complet veniturile? Poate ar fi timpul să-i zici adevărul?
Mai bine-ți spun eu: mama e un om sfânt…
Eugenia a înțeles: Andrei nu va schimba nimic. Oricum, era clar ca lumina zilei Dorina era geloasă pe orice altă femeie din viața fiului, iar Eugenia simțea c-o sufocă. În fiecare zi suna și-l implora pe Andrei să treacă pe la ea, că tare îi duce dorul… Iar el, firește, lăsa totul baltă și fugea la mama, chiar la celălalt capăt al orașului.
După ultima ceartă, n-au mai vorbit între ei. A doua zi la serviciu, Eugenia s-a simțit foarte rău. Colegele, speriate de paloarea ei, au dus-o la medic. Acolo a aflat că e însărcinată. Bucuroasă, abia aștepta să-i spună lui Andrei, gândindu-se că poate, odată cu copilul, vor reface bugetul și prioritățile.
Bucuria a durat puțin. Andrei a reacționat cu panică, spunând că nu se aștepta și rugând-o să amâne copilul, chiar să renunțe. Apoi a început să o sune și Dorina. Spre deosebire de fiu, soacra nu se mai ruga, ci poruncea:
Nu vreau să fiu babă! De ce-ai rămas însărcinată? Să-l legi pe Andrei de tine? Degeaba! Nu o să-l ții lângă tine, tot va pleca…
Unde să plece, cum să plece?
Lasă, știu eu! Sunt mama lui și îl cunosc mai bine ca oricine. Demult caută un motiv să plece de lângă tine. Fă cum zice, că oricum de pensie alimentară nu ai să vezi!
În acel moment, Eugenia a simțit că i se întunecă privirea. S-a trezit abia la spital.
Eugeniuțo, ai deschis ochii, auzi glasul vecinei de scară, care lucra ca asistentă.
Of, doamna Maria Ecaterina, nici nu știam că lucrați aici…
Și era mai bine să nu știi! Se temea lumea că se va pune problema: tu sau copilul.
Cum adică?!
Hai, liniștește-te, e totul în regulă. Dar spune, ce s-a întâmplat, de te-ai pierdut așa?
Ascultând povestea, asistenta s-a încruntat, apoi i-a dat un sfat:
Lasă-te de Iordachei, Andrei nu se schimbă, iar mama lui îi va strica oricând relația cu oricare femeie. Dorina e convinsă că fiul îi datorează tot, și de la soț a cerut mereu, până l-a băgat în pământ. Andrei e același, nu se va pune niciodată contra ei.
Dar totuși, s-a însurat…
Nu-ți imaginezi câte fete au fugit după prima vizită la Dorina! Îți zic, hotărăște-te. Ce spune Andrei de copil?
La răspunsul Eugeniei, Maria Ecaterina a bombănit niște vorbe de dulce la adresa băiatului de mamă, iar pentru Eugenia aceste cuvinte au părut de talisman, dându-i curaj. S-a decis: se va descurca singură. Oricum, Andrei deja își alesese drumul fără să știe.
A depus actele pentru divorț de cum a revenit la serviciu. Andrei nici nu s-a opus. Nici despre sarcină nu i-a mai spus nimic.
… Trecuse aproape un an de când Eugenia și-a recăpătat libertatea. Se plimba liniștită cu fetița în parcul din fața blocului.
Uite pe cine întâlnesc! auzi, dintr-o dată, o voce pe care încă nu o uitase. De ce nu-mi lași și mie să-mi văd nepoțica?
Pentru că nu este nepoata dumneavoastră, răspunse calm Eugenia. Copilul acela… Nu s-a născut, exact cum ați dorit și dumneavoastră, și Andrei. Aceasta e doar a mea, fetița mea. Și deja are o bunică.
Cum de poți…
Pot. Aveți nevoie de statutul de bunică? Atunci găsiți-i fiului dumneavoastră o soție potrivită.
Eugenia s-a depărtat zâmbind, fără să asculte vorbele grele ce-i răsunau în urmă. Știa că a făcut ce trebuia: lăsase în trecut un soț dependent de mama lui și o soacră care nici măsura nu o mai avea. Acum, era sigură: făcuse alegerea corectă.
