Ce plată întârziată? Sigur greșiți, nu avem niciun credit… Da, familia Ioniță suntem, adresa noastră e corectă, dar… Cât? Așa ceva nu se poate. Și pe numele cui e creditul? încerca să descurce treaba Marcela.
Pe numele lui Doru Paul Ioniță, i-au răspuns.
Da, e soțul meu, dar cum de l-a luat? Și de ce? era vizibil bulversată Marcela.
Îmi pare rău, glasul de la celălalt capăt al firului s-a îmblânzit, dar regulile sunt aceleași pentru toți: a expirat termenul, astăzi primiți o notificare, apoi urmează alte măsuri.
Marcela nu-și amintea cum a ajuns în sufragerie și cum s-a postat direct în fața calculatorului: șocul își făcuse efectul. Clar că trebuie să vadă cu ochii ei de unde a apărut datoria asta.
Card de credit la Doru nu văzuse niciodată, deci banii nu fuseseră luați pentru familie. Ce naiba se întâmplă? De muncit nici nu se mai putea concentra, numai la discuția aia ciudată îi era gândul. Numai ce așteptase să ajungă Doru acasă:
Pentru cine erau banii? Cine te-a pus să iei creditul?
Nu am apucat, tot au sunat…, bombăni el iritat. Și cum și-a dat seama că a stricat-o, s-a răstit la soție, Ce te uiți așa? Pentru mama, pentru mama! M-a rugat să o ajut, stă singură…
Şi la ce îi trebuie atâția bani? Noi ne descurcăm cu mult mai puțin, deși amândoi muncim…
Pentru vacanță, evident?
Unde s-a gândit să se ducă? În Dubai sau în Seychelles?
A crescut singură un copil, are drepturi. Mă miram la tine, sincer…
Și, morocănos, Doru s-a dus în dormitor, s-a trântit în fotoliu și s-a întors cu spatele. Mereu făcea așa ca să arate că e supărat. Dar teatrul de copil rănit n-a mai avut efectul scontat.
Marcela nu a insistat în discuție. Soacra, Ileana, deja își băgase nasul prea mult în viața lor. Recunoscuse de la prima vedere genul acela de femeie, cerând și comentând la tot: Când Marcela o cunoscuse prima dată, Ileana s-a uitat lung la cerceii din urechea fetei:
Dar sunt cu pietre naturale sau ieftinături?
Aflând că nu e de plastic, a oftat zgomotos:
Ce rost are să arunci atâția bani? Mai bine cumpărai ceva de trebuință acasă…
E un cadou, răspunsese Marcela, șocată sincer de reacție.
Apoi e în regulă, s-a liniștit brusc viitoarea soacră.
Câteva zile mai târziu, Doru i-a șoptit stânjenit să nu mai poarte cerceii la vizitele la mama lui, că o deranjează că ea nu-și permite așa ceva, iar fiul nu-i poate cumpăra la fel…
Deja îl mirosise pe Doru că are niște obiceiuri dubioase cu mama, dar îndrăgostită fiind, Marcela a lăsat totul să treacă. Apoi a venit și nunta: Ileana sclipind în ținută scumpă, dar numai după ce Doru a plătit totul, altfel mama refuza să participe!
Și tot așa: ba un televizor mai mare ca al vecinei, ba fix un feon ca al surorii, ba salon și proceduri, mereu urgent! În caz contrar, Ileana izbucnea în plâns și insista că, fără ce vrea, e grav bolnavă. Doru nu suporta lacrimile mamei și-i sărea la fiecare capriciu:
E mama! Cum să nu?!
Dar și el avea familie. Și, oricât munceau amândoi, banii nu ajungeau niciodată. La toate întrebările, Doru ridica neputincios din umeri:
Poate nu știi tu să ții gospodăria, Marcela. De la mama ar fi de învățat…
Dar Marcela nu avea chef să învețe nimic de la Ileana: prea bine recunoștea tipul! Și așa i se părea că trebuie ținută la distanță.
Acum, picătura care umpluse paharul: mama ceruse bani pentru vacanță. Suma pe care Doru o luase împrumut pentru soacra i se păru halucinantă: cu suma asta achitai trei rate la apartament, mobilai toată casa cu mobilă de calitate și-ți rămânea de făcut o petrecere mare la un restaurant de top din Chișinău!
Dar Doru nu părea să vrea să schimbe nimic. Marcela ar fi mers și ea pentru mama ei până la capăt, dar măcar să fi zis ceva înainte! Dacă se întâmpla ceva? Pe cine rămânea creditul? Pe ea, bineînțeles, Ileana ar fi ieșit basma curată…
Se pare că venise vremea să clarifice lucrurile cu soțul. Ori ea, ori mama să aleagă! Sau măcar să îi explice mamei că nu se poate tot ce poftește. Însă discuția nu a ieșit: Doru s-a enervat, acuzând-o pe Marcela că e rece și interesată:
Am achitat creditul, voi plăti tot, dar tu nu te mai saturi! Da, mama nu merge la sanatorii ieftine, vrea totul la superlativ. O merită! Ea m-a crescut! Cum să nu pot să-i ofer o vacanță?
Dar dacă dorințele ei ne depășesc bugetul? Poate e cazul să-i spui?
Mai bine îți spun eu: mama e o sfântă…
Marcela și-a dat seama: Doru nu va schimba nimic. Iar faptul că Ileana era gelosă pe relația fiului cu soția, Marcela știa prea bine: în fiecare zi Ileana îl suna, implorându-l să vină că i-e dor de el, iar Doru lăsa totul și traversa tot orașul pentru mama lui!
După scandalul de ieri, cei doi au plecat la serviciu fără să-și vorbească. Pe la prânz, Marcela a început să se simtă rău.
Colegele speriate au insistat să meargă la doctor. Și acolo, surpriză: urma să devină mamă. Cum să nu îl anunțe pe viitorul tătic? Își imagina deja cum era ocazia perfectă să revizuiască bugetul.
Dar, din păcate, s-a bucurat prea devreme. Doru a început să ofteze că nu se aștepta la așa ceva. A implorat-o să amâne copilul, insistând să renunțe la sarcină. Apoi a început să sune și Ileana, numai că, spre deosebire de fiu, nu implora, ci ordona:
Nu vreau să fiu bunică! Ce idee ți-a venit? Vrei să-l ții legat de tine? Degeaba, oricum Doru va pleca, nu-l ții cu un copil…
Unde să plece? De ce vorbiți așa?
Eu îmi cunosc băiatul! De mult se uită unde să se piardă de una ca tine. Mai bine fă cum zice el, că de pensie alimentară tot nu ai să vezi!
Marcela a simțit că i se întunecă vederea. A deschis ochii abia la spital.
Ei, Marcela, ai revenit, în sfârșit i-a spus o voce familiară. Când a deschis ochii, l-a văzut pe medic, vecina de bloc a soacrei.
Vai, doamnă Doina, nici nu știam că lucrați aici…
Și era mai bine să nu afli, a glumit ea, Am crezut că o să fie nevoie să alegi între tine și copil.
Cum adică?
Stai liniștită, ești ok! Ia zi, ce te-a dat peste cap în halul ăsta?
Când a aflat povestea, doamna doctor a încrețit sprâncenele și i-a dat Marcielei un sfat scurt:
Lasă-i pe toți! Doru nu se va schimba, iar mama lui va stoarce oricine îi iese-n cale. Tatăl lui s-a dus la groapă de muncă, iar fiu-său e fix pe același drum nu s-ar pune niciodată împotrivă mamei.
Dar s-a însurat totuși…
Sincer, nu știu cum! Dacă ai ști câte fete s-au speriat și au rupt-o la fugă după ce s-au întâlnit cu Ileana… Deci, hotărăște-te! Și, apropo, ce zice Doru despre copil?
După ce a lăsat-o să-și spună păsul, doamna doctor a bolborosit ceva colorat despre băiatul mamei, și ca prin magie, Marcela a știut ce are de făcut se va descurca singură. Doru deja alesese fără să-și dea seama.
La divorț Marcela a depus actele imediat ce s-a întors la serviciu. Doru nu a insistat să salveze căsnicia. De faptul că a dus sarcina la capăt nici nu i-a mai spus.
… A trecut un an de când s-a eliberat. Marcela se plimba liniștită prin parcul din apropierea blocului, împreună cu fetița ei.
Hei, ce surpriză, i-a atras atenția o voce cunoscută, De ce nu mă lași să-mi văd nepoțica?
Pentru că nu e nepoțica dvs., i-a răspuns calm Marcela. Copilul acela, despre care vorbeați cu Doru, nu s-a născut. Cum ați propus voi. Aceasta e doar a mea, și are deja bunica ei.
Cum poți…
Pot și încă cum. Aveți nevoie de statut de bunică? Nimic mai simplu: găsiți-i lui Doru vreo noră potrivită!
Marcela s-a îndepărtat cu zâmbetul pe buze, fără să mai asculte huiduielile soacrei lăsate-n urmă. Știa bine că a făcut alegerea corectă, că a scăpat la timp de un soț dependent de mamă și de o soacră care își depășise demult măsura. Totul era, în sfârșit, la locul lui.
