Group News – Page 42

Cadoul de la tatăÎn dimineața de Crăciun am deschis cu emoție cutia și am descoperit o veche cutie de lemn gravată cu simboluri ale strămoșilor, plină cu amintiri și scrisori neprețuite.

Mama era foarte frumoasă, dar, cum spunea tata, asta era singura ei calitate. Eu, care îl iubeam până

Cadoul tatăluiÎn acea seară, când cutia veche a fost deschisă, a ieșit o scrisoare înghețată în timp, scrisă cu litere aurii, care dezvăluia secretul pe care bunicul îl căutase totă viața.

30 aprilie 2025 Jurnalul meu Mama mea, Ana, era neasemuit de frumoasă, dar părea că e singurul ei atu.

SFECLA ACRĂÎn timp ce pădurea de la marginea satului se umplea de mirosul pământului umed, bătrânul Ioan își ridică cu mândrie sfecla acră, crezând că va aduce noroc recoltei următoare.

Tată, nu-ți deranjează dacă am sta la tine câteva luni? întrebă timid Andrei pe tatăl său. Nute deranjează

SFECLĂ ACriȘOARĂÎn zorii zilei, când roua strălucea pe frunzele de sfeclă, bătrânul fermier își aminti de promisiunea făcută copilului său de a găsi comoara ascunsă în adâncurile pământului.

** Tata, nu te superi dacă am sta la tine câteva luni? întrebă cu ezitare Mihai pe tatăl său.

RECONCILIERIIDupă ce așeză vechiul jurnal pe masa din lemn, Ana își dădu seama că iertarea începe cu o simplă scrisoare pe care o va trimite celui care a plecat cu inima frântă.

Îmi aduc aminte, dintro vreme demult apusă, cum tata nu mai voia să ne vină la noi. Nu mai veni, tată

LinișteaÎn dimineața aceea, razele blânde ale soarelui treziră satul dureros de tăcerea nocturnă, dezvăluind un nou început plin de speranță.

Tu, tată, nu mai veni la noi. Când pleci, mama începe să plângă mereu, iar lacrimile ei nu se opresc

Jur pe copiii mei nenăscuți, dacă n-am uitat încărcătorul de telefon în camera de la hotel…

Jur pe sănătatea viitorilor mei copii, dacă nu uitam încărcătorul de telefon în camera de hotel…

Partenerul cu coadăÎn timp ce se strecurau prin pădurea deasă, Partenerul cu coadă scoase din buzunar o mică lanternă fermecată, luminând drumul spre comoara ascunsă.

23 iulie 2026 Jurnalul lui Ion Astăzi la muncă nu e că nu mă-ar suporta cineva, ci dimpotrivă, mă evită.

Partenerul cu coadăÎmpreună au înfruntat furtunile din Munții Carpaţi, iar coada prietenului său strălucitor a luminat drumul spre seara liniștită.

Ilie, la drumuri nu era nici iubit, nici respins era pur și simplu evitat. Era un om cu capul pe umeri

Fiuul nerecunoscător e mai rău decât un străin (poveste simplă)

Maria Popescu, o bunică de optdouăzecișipatru de ani, stătea pe o bancă la staţia de autobuz din apropierea